Este o incredibilă blocadă informațională pe care o vedem în legătură cu evenimentele din Israel. Cu toate că a trecut destul de mult de la bombardarea Israelului de către Iran, în afara propagandei nimic nu prea mai scapă. În general, în timpul unui conflict, nu mă apuc să caut surse secrete deoarece acestea sunt inaccesibile. Fracturile din zona secretă apar ceva mai târziu, când conflictul s-a maturizat și există dezertări de-o parte sau de cealaltă. De aceea, cele mai importante surse la debutul unui conflict nu-s cele secrete, ci cele diplomatice. Acestea sunt singurele care te pot ajuta să-ți faci o idee extrem de clară despre vectorii care fundamentează acel conflict. Ei bine, în ceea ce privește actualul conflict având Israelul în centru, inclusiv sursele diplomatice au amuțit.
În această tăcere adâncă se întâmplă însă multe evenimente. Există un adevărat jihad în interiorul Hezbollah despre care nu se spune nimic pe nicăieri. Abia acum au scăpat câteva informații, dar insuficiente. Asasinarea lui Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah face parte dintr-un scenariu de neimaginat de către membrii organizației sale. Uciderea sa și a câtorva alți oameni cheie a paralizat organizația șiită libaneză. Abia acum, după ce Nasrallah este istorie, a ieșit la iveală disensiunea dintre Nasrallah și regimul de la Teheran. Conform unor informații ieșite acum la lumină, iranienii l-ar fi avertizat pe Nasrallah că în aparatul său de putere există anumiți infiltrați israelieni, avertisment ignorat de liderul Hrzbollah deoarece oamenii incriminați de Iran erau din cercul său intim de putere. În urma evenimentelor halucinante pe care le-am văzut, informațiile iranienilor și-au dovedit justețea. Doar că, ampla operațiune din Liban i-a făcut pe iranieni să înțeleagă un adevăr de-a dreptul dureros, anume că o mare parte a rețelei pe care ei o controlau în Liban a fost compromisă masiv de infiltrări ale agenților controlați de Israel. De aceea, în aceste zile, este un jihad atât în interiorul Hezbollah, cât și în imensa rețea de agenți iranieni prin intermediul cărei se coordona legătura Hezbollah-Iran.
Poate părea un eveniment ca oricare altul, la urma urmei trădări au mai fost și vor fi. Doar că situația e deosebit de complexă întrucât legăturile dintre Hezbollah și Iran trec prin Siria, unde pare că este o situație similară. Așadar, iranienii desfășoară o amplă operațiune de reconstrucție a rețelelor lor din cele două țări, lichidând suspecții.
De asemenea, în Israel nu este deloc liniște. În ciuda retoricii belicoase care răzbate de-acolo, există o mare fierbere internă. În premieră IDF a recunoscut că bazele sale au fost atinse de bombardamentele Iranului, însă justifică aceasta prin faptul că „ar fi apărat zonele civile”. Este un fake, o minciună menită a ascunde realitatea. Ca și data trecută, Iranul a căutat ținte militare, nu a țintit populația. Comunicatul IDF a venit ca efect al numărului imens de imagini scăpate în spațiul public în ciuda interdicției instaurate în Israel. După cum bine știți, imadiat după terminarea atacului, serviciile de propagandă au început să postuleze „eșecul Iranului în fața funcționării ireproșabile a Iron Dome”. Minciuna n-a rezistat prea mult întrucât imaginile scăpate arată limpede cum rachetele iraniene intră ca-n brânză. Și asta în ciuda faptului că, înainte de a ajunge în spațiul aerian al Israelului, fuseseră „filtrate” de sistemele de pe navele americane sau de cele terestre din Iordania și din diversele baze miliotare americane.
În postarea mea de ieri de pe rețelele de socializare am spus un element pe care vreau să-l discutăm acum ceva mai așezat. Iată mesajul de ieri:
Chestiunea e cât se poate de simplă: Israelul a încercat să schimbe ordinea Orientului, așa cum o știe toată lumea. De altfel, codul invaziei terestre din Liban a fost … „Noua Ordine”. Cel care ar fi trebuit să potolească Israelul este SUA. Doar că SUA e impotentă, la fel ca ramolitul său președinte. Tirurile iraniene au avut scopul de a-i face pe israelieni să se gândească bine ce-și doresc deoarece „nu e bine, monșer!”. Astfel, Rusia transmite cât se poate de transparent un nou mesaj, anume că „Noua ordine nu e cea pe care o vreți voi, ci cea care e naturală”. Vrem-nu vrem, evenimentul de ieri marchează o nouă ordine mondială. Deocamdată avem confruntările pentru ea. Să sperăm că nu se vor extinde precum cele anterioare.
Mulți dintre cei care m-au urmărit mi-au reproșat o postare anterioară acesteia în care-mi exprimam îndoiala în ceea ce privește atacul Iranului. Justificam acea bănuială a mea prin faptul că Israelul va folosi atacul pentru a-și reface retorica pe care a folosit-o pentru a-și justifica operațiunile neortodoxe pe care le tot efectuează în Orient. Pilonii poziției israeliene sunt deja ultra-cunoscuți: „noi luptăm împotriva terorismului arab”, „noi vrem pacea, dar arabii nu o vor”, „noi suntem singurii reprezentanți ai democrației occidentale în Orientul Apropiat și de aceea trebuie să fim protejați întrucât noi suntem progresul”. Mă rog, le știți bine, astfel încât nu mai insist. Genocidul din Gaza, ororile făcute acolo, au slăbit la extrem poziția israeliană, inclusiv în țări care, până mai ieri, erau aliați necondiționați. Privind din această perspectivă, spuneam că atacul Iranului acum ar fi o greșeală. Doar că …
Atacul însă a avut loc. Iar el pare a fi justificat, între altele, de o informație conform căreia Israelul avea Iranul ca următoare țintă după Liban. Așadar, la fel ca rușii în Ucraina, Iranienii au tras pentru a evita ca ceilalți să tragă în ei. Mai mult, prin pagubele produse și prin expunerea capacităților de care dispune, Iranul a transmis un mesaj clar: dacă veți îndrăzni să ne atacați, rachetele noastre vă vor distruge obiectivele strategice înainte ca avioanele voastre care se mai întorc din misiune să apuce să aterizeze. Iar avertismentul nu este doar pentru Israel, ci inclusiv pentru SUA.
De altfel, abia acum înțelegem miza imensei table de șah geopolitic pe care-o avem în față. Prin bombardamentul efectuat, turnul iranian dă un șah de fapt SUA. Ceea ce s-a întâmplat acum în Israel este, în primul rând, un șah la SUA! Asta trebuie să rețineți. Israelul nu contează pe tabla de șah a geopoliticii mondiale decât prin semnificația pe care o are acum, anume un avanpost, o proiecție a puterii americane în Orientul Mijlociu. Prin atacarea Israelului, Iranul de fapt atacă SUA, iar maestrul din spate este Rusia. Până acum Israelul juca o scenetă de proastă factură cu SUA: SUA aparent interzicea, dar Israelul făcea cum îl tăia capul(de fapt propriul interes), după care SUA sărea să-și apere „copilul obraznic”.
De data aceasta n-a mai mers. După ce inițial Israelul anunțase că va pedepsi Iranul chiar în acea noapte, ulterior atacului, a doua zi a ieșit cu comunicatul că vor pedepsi Iranul împreună cu SUA. Cu alte cuvinte, „noi n-o putem face, dar trimitem smardoiul care ne protejează”. Însă, ce să vezi? Golanul care, până mai ieri făcea și desfăcea totul după cum îl tăia capul, s-a trezit că l-au lăsat puterile, că bătrânețea l-a împins către dureri de șale, ramolismente, reumatisme și câte și mai câte alte boli. De aceea, dinspre factorul politic american a venit un refuz categoric de a ataca Iranul. Motivul e cât se poate de simplu: orice implicare a SUA într-un conflict direct cu Iranul se poate lăsa cu scufundări de portavioane, ceea ce va arăta limpede goliciune regelui.
Imposibilitatea SUA de a rezolva situația pe care regimul Houthi a produs-o în Marea Roșie ne arată că puterea americană e în declin,. Fuga rușinoasă a portavionului american de-acolo, distanța luată de navele de luptă care, aparent, apără traficul liber și pustietatea care domină traficul prin Canalul Suez sunt elemente care ne arată limpede cum, o mână de desculți, au pus pe fugă ditamai hegemonul care, iată, e incapabil să mai facă ordine pe mările și oceanele lumii, așa cum făcea înainte.
În ceea ce privește un conflict direct cu Iranul, din toată această situație SUA nu poate obține altceva decât o înfrângere rușinoasă și o accelerare a declinului său. De aceea au transmis Israelului, de data aceasta cât se poate de serios, că nu pot intra în conflict. Și, pentru că răspunsul a fost destul de tranșant, israelienii au făcut o mișcare gen Zelenskyi: folosindu-se de acoperirea că „urmăreau” o aeronavă iraniană, au bombardat baza rusească Hmeimim(Latakia). Mișcarea a fost clar una de provocare, arătând disperarea unui Netaniahu care, la fel ca și Zelenskyi, simte că-i fuge pământul de sub picioare.
În general asemenea nebuni sunt capabili să provoace dezastre majore. SUA, pe moment se abține, însă dat fiind nivelul extrem de precar al competenței deep state-ului american – conducătorul de facto al țării – nu m-ar mira să se forțeze și aici o tentativă de ordine nerezonabilă, precum cea vizată în Ucraina. Problema e că aici chiar avem un butoi cu pulbere. Care, dacă explodează, va stârni o reacție în lanț catastrofală. Știu că sunt mulți cei care se entuziasmează în fața perspectivei ca statul Israel să fie înfrânt și desființat. Sunt naivi! Până la urmă, statul Israel este o entitate care există, care e integrată în ordinea actuală și care e cea mai bună soluție posibilă. Faptul că nu are nimeni curajul să îi arate Israelului care-i linia roșie pe care n-o poate depăși, că nu-și asumă nimeni o politică strictă și justă acolo ține nu de Israel, ci de incompetența unor prostovani care au impresia că învârt roțile lumii. Iar din mișcările lor stângace ne putem trezi cu probleme infinit mai mari.
Autor: Dan Diaconu