Vizita lui Kim Jong Un în Rusia este văzută ca un fel de ajutor pe care Putin l-ar cere de la Coreea de Nord. E o retorică absurdă, menită a deturna adevărata misiune care este în desfășurare. La fel, cu ocazia vizitei lui Putin în Iran s-a spus că scopul vizitei ar fi procurarea de drone, ceea ce s-a dovedit fals prin omiterea adevăratei misiuni.
De fapt care-i problema? Vizita are mai puțină legătură cu războiul și mult mai multă legătură cu viziunea strategică a Rusiei. Puțini știu că astăzi se încheie Forumul Economic de la Vladivostok, la care se discută modalități de integrare a economiilor din zona Asiei. Prin intermediul acestui forum, Rusia caută să-și găsească o cale spre creșterea geometrică a propriei economii, oferind oportunități serioase de business partenerilor săi. De altfel, în această cheie ar trebui interpretate toate contactele lui Putin.
Desigur, cu ocazia vizitei în Iran probabil s-a discutat și despre drone, doar că nu acesta a fost subiectul principal, ci dezvoltarea relațiilor economice. Astfel, schimburile comerciale dintre cele două țări au explodat. La fel și investițiile reciproce. Iar beneficiile s-au dovedit avantajoase pentru toate părțile. Interesul Rusiei este să se depășească un prag de 40 mld. $ pe an în schimburi comerciale cu Iranul. Iar aceasta este doar prima etapă!
La fel stă treaba și cu China. Aici chestiunea e cât se poate de limpede. Comerțul bilateral a depășit 200 miliarde $, iar creșterea sa nu reprezintă o problemă. Atât Rusia cât și China au ce schimba pentru a crește continuu această valoare. Doar că de aici încep problemele Rusiei. Desigur, China ar putea suplini cu brio foștii parteneri europeni ai Rusiei, însă din punct de vedere strategic, o asemenea legătură pune Rusia într-o poziție fragilă.
De aceea lupta principală a lui Putin este aceea de a contrabalansa cumva dependența de China. Oamenii săi aleargă prin fiecare colț din lume pentru a găsi parteneri comerciali. India, de exemplu, e un partener tradițional de-al Rusiei, doar că prin acest parteneriat Rusia s-a cam umplut de rupii și nu găsește mărfuri pe care să le achiziționeze de acolo. Cu alte cuvinte, are bani, dar nu prea are pe ce să-i cheltuiască. Cu toate acestea merge înainte cu parteneriatul căutând chiar o alternativă la BRI prin stabilirea coridorului indo-rus care trece prin Iran și Marea Caspică.
Acum e momentul să înțelegem ce-i cu Kim în Rusia. În primul rând, Putin vrea să dezvolte – pe model iranian – relațiile bilaterale cu Coreea de Nord. După cum s-a văzut în Mariupol, Coreea de Nord poate oferi personal specializat extrem de eficient. De asemenea, în ciuda snoavelor false care se răspândesc prin media vestică, țara cunoaște o dezvoltare teribilă a cercetării fundamentale. În ciuda aparențelor, Coreea de Nord este mult mai ofertantă decât s-ar putea crede. Ce primește la schimb? Păi cam ceea ce-i lipsește: mâncare, materii prime s.a.m.d. Per total este o bază mai mult decât avantajoasă pentru coreeni. În plus, acestora, dacă li se „scapă” anumite tehnologii militare, ar putea pune probleme deosebit de serioase SUA, transformându-se într-un proxy al Rusiei. Doar că, primordială nu este dimensiunea militară, ci cea economică.
Actuala lume multipolară care se formează vine cu rigori diferite față de cea veche. Dacă înainte era suficient să pupi ghiulul seniorului american și să suporți cu stoicism și cu zâmbetul pe buze toți paraziții acestuia în schimbul permiterii unei îndatorări perpetue, acum esențială este valoarea ta economică reală. Iată adevăratul motiv de disperare al Rusiei. Putin știe că trebuie să crească economic rapid, în ciuda provocărilor interne și externe, iar aceasta este axa esențială pe care și-a înscris țara. Niciun partener nu este „prea mic” sau insuficient de dezvoltat pentru a intra în cooperare cu Rusia. Iată noima tuturor forumurilor economice pe care Rusia le tot promovează și la care iese cu tot felul de oportunități noi de afaceri. Dacă înainte de începerea conflictului din Ucraina îi erau suficiente Europa și China, acum situația s-a schimbat radical astfel încât nimeni nu e prea mic pentru a intra în cooperare cu Rusia.
De altfel, modelul urmărit e cumva transparent. Nu degeaba v-am dat exemplul cu India. Excedentul pe care-l înregistrează Rusia în raport cu India s-ar putea să fie fructificat în raportul său economic cu Coreea de Nord. Astfel, produsele indiene ar putea ajunge în Coreea de Nord via Rusia. Rusia caută cu disperare stabilirea de rute comerciale proprii și promovarea celor pe care deja le are. Dezvoltarea unui comerț în care punctul nodal e Rusia, este nu doar profitabilă, ci deosebit de avantajoasă prin prisma puterii pe care o obții astfel.
Ceea ce trebuie să vedem cu ochiul liber este că viitorul economic va fi mult mai competitiv decât ceea ce avem acum. Asta se vede cu ochiul liber. Ceea ce ar trebui să ne pună pe gânduri deoarece, din perspectiva rigorilor viitoare, noi suntem absolut nepregătiți. Am învățat doar calea slugărniciei care, credeți-mă!, în lumea care vine nu va valora nici cât o ceapă degerată.
Autor: Dan Diaconu