Nu vreau să vă plictisesc cu cifre, dar vă spun încă de la început că încep să înțeleg negura din capul lui Powell. Revăzând conferința de presă a acestuia, am constatat că omul e departe de imaginea de până acum a șefilor FED. Mai țineți minte vremurile în care aceștia coborau din turnul de sticlă și lansau câteva formulări voit ambigue pentru ca lumea să aibă din ce-și face presupuneri? Frumusețea a venit atunci când și ai noștri căutau să stăpânească un limbaj similar. Dar să nu ne abatem.
Ieșirile lui Powell arată din ce în ce mai mult un om disperat, un rege pe care toți îl așteaptă să rezolve problemele prin puterile sale, dar care rege știe că în realitate nu are nicio putere. Fără supărare vă spun că, văzându-l, îmi aduc aminte de „Eu sunt Oz cel mare și cumplit. Te rog, nu mă răni, totul e o prefăcătorie. Oamenii mă cred un mare vrăjitor, dar eu sunt doar un om simplu și am reușit până acum să îi păcălesc pe toți.”. Înțelegeți?
În realitate evoluția e atât de halucinantă încât nimeni nu știe ce să facă și unde anume ar putea acționa. Iar asta se întâmplă în ciuda faptului că, dacă dai o strigare, îți ies din boscheții finanțelor zeci, sute sau milioane de „specialiști” care „știu ei ce trebuie făcut”. Însă, în realitate, toată lumea suferă de o tragică neputință. Powell, având acces la cifre reale, e aproape în depresie deoarece nu ai ce imagine să-ți faci din cifrele respective. Nu mai e nimic logic, totul e haotic.
Vedeți modul în care crește bursa? Dacă vă spun că asta se întâmplă în ciuda faptului că așa-numiții „smart money” sunt ieșiți sau ies continuu din piață, ce veți spune? Warren Buffet și-a vândut deținerile la Apple în prima jumătate a anului. Față de cea mai ridicată valoare de atunci, Apple are un plus de 15% fără a anunța nimic notabil. De altfel, observând că Huawei iese pe piață cu telefomul Mate-XT cu designul „trifold”(se „împăturește” de două ori, triplând dimensiunea ecranului), e clar că în domeniul inovației, Apple e ieșită din joc. Sau poate că nu am eu dreptate, dar cu ieșirea atâtor grei de pe titlul respectiv, acesta să crească în continuare precum Făt Frumos, e cam dubios.
Însă datele reale sar de unde te aștepți mai puțin. De exemplu, din analiza fluxului de numerar al companiilor americane. Acesta a scăzut cu 0.8% față de anul trecut, dar în termeni reali asta înseamnă o scădere de 3.3%! Dacă însă excludem companiile tehnologice și comerțul, ne rezultă o scădere de aproape 10%. Care-i treaba cu fluxul de numerar? Nu poate fi falsificat. În ceea ce privește vânzările, veniturile și alți indicatori, aceștia pot fi ușor falsificați. Companiile auto, ca și Nvidia, burdușesc „companii prietene”(subsidiare) cu vânzări în avans, astfel încât la raportări să arate bine. În ceea ce privește veniturile, acestea pot fi manipulate contabil. Fluxul de numerar însă, așa cum arată sănătatea unei companii, la fel arată și sănătatea întregii economii.
De fapt, aici avem o întreagă radiografie. Hălci întregi ale economiei americane se prăbușesc, mascate fiind de datele false lansate de cele de la vârf. Să vă dau un singur exemplu: comerțul. Toți vorbesc despre o mega-înlocuire, nu de o scădere, în sensul în care scade comerțul tradițional, dar crește cel electronic. Adică Amazon. Deci înlocuiești sute de mii de companii cu una singură, arătând spre ratele de angajare de la Amazon și spre extrema performanță în ceea ce privește eficiența. Cool! Dar milioanele de oameni care rămân fără slujbe și picajele economice definitive ale zonelor respective nu le mai vezi? Faptul că Amazon înghite profitul întregului fost lanț de distribuție nu mai contează? Veți spune că e o piață liberă, însă ceea ce constat eu e că acolo e de fapt un comunism în facere, prin concentrarea monopolistă a întregii activități într-o singură mână.
Mă uit la procesele de monopol intentate Google și Meta. Când sunt acestea intentate? La apusul acelor companii. Google are parte de procesul de monopol în momentul în care motorul său de căutare e concurat puternic de diverse companii și de AI. Facebook, de asemenea, în momentul în care business-ul social îi pică. Sunt procese de paradă, care, dincolo de faptul că țin mult, nu au nicio relevanță în activitatea reală. Doar spectacole și atât. Dar să nu ne îndepărtăm de problemă, ci s-o înțelegem.
V-am tot povestit despre cum se falsifică datele statistice ale SUA. Ceea ce trebuie să înțelegeți este că SUA este un imens aspirator de bani. Dolarii venilați în lume se întorc în SUA, asigurându-i prosperitatea. Însă, pentru a se întoarce și pentru ca lumea să n-o ia pe alte căi, SUA trebuie să prezinte o imagine frumoasă. Fără o poză frumoasă, șandramaua pică. Ce înseamnă însă „poză”? În mare, sunt trei indicatori la care se uită lumea: PIB-ul, șomajul și piața bursieră. PIB-ul în creștere și șomajul mic înseamnă activitate economică intensă, iar piața bursieră în creștere înseamnă perspective pozitive. Cumva, ar fi un triunghi care, dacă se fisurează undeva, în capul „algoritmic” al așa-zisului investitor, poate sugera că treburile nu merg prea bine. Iar când nu merg prea bine, vine recesiunea, care-i face pe fraieri să-și piardă banii investiți pe piața americană. Într-un fel, fenomenul recesiunii este unul care a ajutat SUA de-a lungul timpului să corecteze excesul, dar prin externalizarea crizei. Cu alte cuvinte, excesul îl fac eu, dar pierderile le suporăm împreună.
Însă lumea nu mai e așa cum vrei, iar peste noapte au răsărit marile puteri regionale care nu vor să mai împartă pierderile. China, în principal, urmată de India, Rusia, Brazilia s.a.m.d. Mari economii, de bază pentru economia mondială, au devenit, peste noapte, neascultătoare! Iată de ce, în ultima perioadă – mai precis începând cu criza din 2008 – SUA a tot mers pe creșterea perpetuă și pe o evitare cu orice preț a unei recesiuni majore. Criza din 2008 a fost rezolvată cu barosul, fără nicio jenă în ceea ce privește modul rudimentar de acțiune. Iar de-atunci, gravele distorsiuni din piață au fost acoperite prin excese. A fost o singură bușeală, cea cu farsa COVID, dar care a fost adoptată la unison cu toată lumea. De ce? Greu de înțeles, dar e cât se poate de clar că blatul a avut un scop precis, care nu a ținut de vreo boală.
Revenind în prezent, observăm distorsiuni din ce în ce mai mari, rezultate din ce în ce mai controversate, însă tot ceea ce ține de „triunghiul magic” nu se distorsionează deloc. Și-aici mă veți întreba cum e posibil așa ceva? Cum de căruța merge înainte, în ciuda evidențelor din spate? Ei bine, dragii mei, cu toate că vi se va părea incredibil răspunsul e unul absolut banal: PROPAGANDA. Este o infernală propagandă coordonată, făcută prin mijloacele de informare în masă. Spun apăsat coordonată deoarece fix aceleași tertipuri utilizate în cadrul falsificării indicatorilor statistici se folosesc și în cadrul păcălelii bursiere. De fiecare dată, mult înaintea unei raportări, așa-zișii experți sau analiști dau niște cifre fabuloase. De exemplu, la începutul anului ați putea citi ceva de genul: „Estimăm că Apple va vinde telefoane de 200 mld. $ în 2024”, însă, pe măsură ce timpul trece, acele cifre se vor diminua. Astfel, de la 200 mld. vor estima 180, apoi 160 și, înainte de publicarea rezultatelor, obligatoriu, o cifră ceva mai mică decât cea reală. Dacă, de exemplu, Apple va publica o cifră de 190 mld. $, estimnarea de dinainte va fi probabil pe la vreo 170 mld. $ pentru ca, ulterior publicării cifrelor oficiale, să apară titluri de-o șchioapă cu modul fabulos în care „Apple a depășit cu 10% estimările”. Totul e un circ ieftin, dar care funcționează.
Dacă vă îndoiți de ceea ce v-am spus, nu trebuie decât să vă amintesc modul în care aceeași minciună repetată obsedant ne-a băgat la pușcărie în propriile case, obligându-ne să ieșim doar atunci când ni se dădea voie, cu o cârpă penibilă trasă peste bot. Aceeași propagandă i-a făcut pe unii să-și pună corpul la dispoziția unui mega-experiment medical desfășurat la scară planetară, să devină „vacciniști radicali” și să ceară chiar execuția celor care refuză „zeama binefăcătoare”. În aceste condiții în care unii s-au nenorocit pe viață, devenind chiar adepții peceții, mai aveți îndoieli în ceea ce privește capacitatea infernalului mecanism de a manipula niște cotații?
Revenind însă la Powell, atitudinea sa a spus mai mult decât se poate bănui. Da, totul e o minciună, dar unul ca Powell știe nu doar că minciuna are picioare scurte, dar și când se va îneca. Și, probabil, de-aici și atitudinea sa confuză.
Autor: Dan Diaconu