Așa cum bine știți, economia e la pământ. Nu pandemia e de vină ci, în primul rând, amatorismul echipei aflate la conducerea țării. Cîțu a îndatorat țara mai mult decât cuplul tragicomic băsescu-boc. Problema e că Cîțu(sic!) n-are nici cea mai mică intenție de a se opri din aventura sa tembelă. Și, mai mult, e împins în față de superiorii săi: atât cei interni cât, mai ales, cei externi.
Recent, Ministerul Apărării Naționale a anunțat cu triumfalism că au fost aprobate noi achiziții de echipament militar. Dacă vă întrebați cine a aprobat, aveți răspunsul în comunicat: comisiile reunite din Senat și Camera Deputaților. I-aș întreba pe bravii deputați și senatori care fac parte din respectivele comisii cu ce se vor plăti fiarele vechi pe care au decis că le putem cumpăra? Au ei „sursa de finanțare” care se cere de fiecare dată când sunt aduse în discuție pensiile sau alocațiile? Au ei habar ce echipamente va cumpăra din nou zevzecul de Ciucă? Face cineva vreun audit la Ministerul Apărării? Nu de alta, dar pe măsură ce armata noastră e mai proastă, costurile pe care le cere sunt din ce în ce mai nesimțite. N-am înțeles niciodată ce caută armata noastră în Afganistan, Irak, Kosovo s.a.m.d. Și, de asemenea, n-am înțeles niciodată cum e treaba cu avioanele ălea care nu pot decola iarna. Oare pe frig s-or fi suspendat incidentele armate și noi n-am aflat încă?
Dar să lăsăm întrebările de-o parte pentru a vă spune ce mi-a șoptit o păsărică. Dacă mai țineți minte, americanii au transportat pe-aici niște vechituri de tancuri Abrams M1. Sunt proiectate prin anii 70 și de folosit s-au mai folosit împotriva săracilor din Irak pe vremea în care propaganda spuneau că ăia au bombe nucleare. Bieții de ei, mai aveau puțin și luptau cu arcul! Mă rog, cert e că tancurile ălea au ajuns la noi. Chipurile ar fi necesare trupelor staționate aici. Dar cum tot sunt aici, ce și-a zis americanul: n-ar fi mai bine să le cumpere proștii de români, să le întrețină ei și să se spele cu ele pe cap? Cam despre asta este vorba în unul dintre programele de înarmare. Iar comisiile noastre istețe au aprobat nu mai puțin de ZECE asemenea programe. De unde bani, băi boilor, că voi vreți și pensii și salarii și să fiți lăsați să cumpărați toți caii verzi de pe pereți!
Asta îmi aduce aminte de o poveste din anii 80. Rușii au cerut statelor membre ale Tratatului de la Varșovia să-și upgradeze sistemele antiaeriene. Iar pentru asta au recomandat construcția unor unități noi, ultrasecrete. Ei cică veneau cu echipamentul de ultimă oră care n-ar fi lăsat nici musca să treacă. Echipament coordonat de ultimele generații de calculatoare militare rusești. S-a băgat și nea Nicu pentru că unde-i ordin nu te joci. Au construit facilități după specificațiile rușilor care, imediat după aceea au adus tehnica de ultim răgnet: miște cutii în care nici naiba nu știa ce se află. Într-adevăr, totul părea nou, în monitoarele de control apăreau zeci de noi informații și parametri specifici. Ce mai, răgnetul tratatului. S-au jucat pe el, au făcut testele, totul a mers. O singură chestie au ignorat prostovanii din armată: rușii erau rămași în urmă rău de tot în domeniul tehnicii de calcul. De la Brejnev și urmașii săi mai retardați gen Cernenko se moștenise „protestul împotriva calculatorului” deoarece unealta tindea să elimine clasa muncitoare de la ciocan. Și fără clasă muncitoare – așa cum le rămăsese de la Lenin – nu mai putea exista partid comunist. Vă dați seama ce îngrijorare bășiseră creierașele lor incapabile… Asta a făcut ca rușii, în domeniu de tehnică de calcul, să rămână în urmă. Degeaba au încercat ei prin anii 80 să acopere golul întrucât nu cunoșteau mai deloc teritoriul.
Surpriza majoră se spune că a venit de la unitatea anti-KGB care a descoperit întâmplător că întreaga achiziție de așa-zisă tehnică de vârf era un hoax. Rușii de fapt livraseră aceleași calculatoare învechite, schimbând doar softul de comandă. În fapt nu era niciun upgrade, ci doar o modalitate de tras niște bani de la vasali. În dulcele stil clasic s-a pus batista pe țambal ca să nu afle tovarășu’. Și, exact ca-n snoava care spune că bărbatul e ultimul care află că nevasta îl înșală cu tot satul, nea Nicu a aflat și el, dar în cel mai prost moment: înaintea întâlnirii cu Gorbaciov.
Spre deosebire de ruși care cel puțin se mai prefăceau că inovează, americanii, așa mai de la țară cum sunt ei, ne-o pun pe bot direct: luați avioane rable, sistem anti aerian de acum trei sute de ani și, ca să vă completați taraba, mai băgați și tancuri victorioase din anii 70. Totul pe bani gheață. Ca să nu mai avem ce comenta. Și, în mod evident, totul se face la adăpostul pandemiei. Că așa e-n sportul ăsta: proștii la coteț și șmecherii la bani.
Dacă mă gândesc la istorie, n-am cum să nu-mi aduc aminte de Ciuma lui Caragea. Din toată nebunia aia – care s-a desfășurat aproape la fel de absurd ca asta de acum, cu diferența că ciuma chiar era ucigașă – ne-au rămas amintirile care, dacă sunt citite, par scrise ieri. N-ai cum să nu vezi cum totul pare copiat cu ceea ce se întâmplă în prezent. Dacă veți avea curiozitatea să citiți veți afla cum, în urma ciumei, n-au fost decât doi câștigători: turcii – care și-au încasat tributul și Caragea care, atunci când a văzut că se îngroașă treaba, a șters-o în Italia unde a dus o viață de nabab din banii furați din biata Țără Românească.
Asemeni lui Caragea, Iohannis păstorește propria-i ciumă din care scoate bani cu toptanul. Și, la fel ca grecoteiul nemernic, și el și-a pregătit exilul. Mulți cred că averea Plăvanului se limitează la cele șase case din Sibiu(să nu-mi spuneți că n-ați aflat încă de „completarea” casei lipsă!). Nu, dragii mei, gurile păcătoase mai vorbesc de două proprietăți luate prin interpuși: una la Miami – despre care s-a vorbit încă de când a fost ales și încă una la München despre care nu vorbește nimeni. Dar trebuia una și-n Germănica deoarece sângele apă nu se face. Iar noi, acum ca și atunci, rămânem ca proștii: și *** și cu banii luați.
Autor: Dan Diaconu