Din nou despre invazia ucraineană în Kursk. Și despre previzibilele efecte ale acesteia în politica dâmbovițeană
Previzibilul s-a întâmplat: invazia din Kursk a ucrainenilor s-a împotmolit și este pe cale să devină un eșec de amploare. Așa cum am spus-o, din punct de vedere tactic, această mișcare a fost și este o prostie absolută: pierderi imense și efect ZERO.
In realitate sunt câteva efecte. Unele, nebănuite.
În primul rând, toți analiștii militari se așteaptă la o reacție de o virulență fără precedent a rușilor, fapt care confirmă banala mea predicție a faptului ca războiul va deveni unul TOTAL. Se așteaptă să fie bombardat masiv Kievul, inclusiv parlamentul și clădirile guvernamentale, „inexplicabil” neatinse de ruși de de la începutul „operațiunii militare speciale”.
Al doilea efect, pe termen mediu, va fi ca Rusia, fără dubiu, va forța intrarea în Odesa, dar și în oblastulrile (județele) ucrainene din imediata vecinătate a regiunii Kursk, Sunny și Kharkiv.
V-am spus deja: va fi RĂZBOI TOTAL.
Un al treilea efect, pe termen scurt, mediu și lung: România devine țara cu cea mai mare și importantă bază NATO din lume, cea de l‐a Mihail Kogălniceanu. Și așa vom „apărea si noi pe hartă”, punându-ne direct în mira rușilor. Dar și a teroriștilor!
Iar toate acestea vor avea efecte directe și absolut previzibile în politica dâmbovițeană: alegerile vor fi câștigate exact și doar de CINE TREBUIE – stabilitatea și predictibilitatea unei țări sub ocupație militară cer imperativ asta!
Cine trebuie? Asta nu știu. Bănuiesc, dar nu știu sigur. Sigur sunt ca în finală vor ajunge doar „aleșii” Sistemului.
Cine sunt „aleșii Sisitemului”? Nici asta nu știu. Dar îi vom vedea cu toții în curând.
Să cred altceva ar însemna să mai cred în povestea cu „democrația”, cu „puterea poporului” și cu „importanța votului”.
Or, tot ce s-a întâmplat în ultimii 20 de ani, și în special în ultimii 4, m-au lecuit de orice entuziasm, de orice urmă de încredere, ca să nu spun credulitate, în poveștile care ne sunt vârâte pe gât de ani de zile.
Nu mă credeți? Încă mai credeți ca puteți alege și că aleșii vă reprezintă și alegerile voastre vă sunt respectate? Uitați-vă în SUA și veți înțelege tot: uitați-vă la Biden, la Kamala și veți pricepe cât de mult contează votul în cea mai „mare democrație” a lumii… și mai ales veți înțelege că nu „aleșii” conduc, ci cei care îi aleg… și ni-i pun nouă, poporului, votanților, pe buletinele de vot!
Post scriptum: Scuze! îmi cer scuze entuziaștilor utili care mai cred (sau vor să ne mai facă să credem) în povești cu providențiali și providențiale… eu unul nu mai pot să sper… decât în Cel de Sus!
Autor: Dan Chitic