Domne, parcă am înnebunit cu toţii! De dimineaţă pînă seara, oriunde ne-am afla, nu avem în gură decît „anticorupţia, anticorupţia, anticorupţia”. La fel ca în jocurile copiilor, în care absolut orice poate să devină „Bau-bau”, ceva atît de periculos, încît, de frică, mogîldeaţa este dispusă să mănînce crema de morcovi şi să bea sucul de agrişe!
Oricine îndrăzneşte să vorbească deschis şi dezinteresat despre abuzurile DNA în multe dintre anchetele împotriva corupţiei este imediat taxat ca fiind un complice al corupţilor. Eu, care nu am absolut nici o problemă cu DNA, îmi permit luxul de a atrage atenţia că „Anticorupţia” aceasta deşănţată este extrem de periculoasă pentru România, pentru că ea ar putea să ucidă pe termen foarte lung orice proiect de ţară, aşa cum a făcut cu succes pînă acum!
În afara colegilor lui Florin Bădiţă şi Mihai Poliţeanu, cred că orice om de bună credinţă îşi dă seama că România nu a fost primită în Schengen pentru că aceia care s-au opus ne-au scos ochii cu ceea ce spuneau ai noştri prin străinătate, că avem o corupţie generalizată şi o „gaşcă” de politicieni corupţi!
În acest timp, UE ne-a cerut cîteva măsuri concrete: să asigurăm graniţele, ceea ce ne-a costat un miliard de euro! N-a mai contat acest sacrificiu, căci Macovei urla din toţi rărunchii prin Parlamentul European: „Hoţii, hoţii!” S-a deschis chiar un dosar penal, celebrul EADS, însă, cînd s-a văzut că firele corupţiei duceau în Germania, totul s-a oprit. Deci, dacă nemţii erau corupţi în acest dosar, pe ţambal s-a pus batista, iar noi am rămas şi cu banii cheltuiţi, dar şi cu pata corupţiei pe obraz!
Fiind conştienţi de rolul pe care SUA îl au chiar şi în politica Uniunii Europene, am strîns din dinţi şi am acceptat condiţiile contractului cu Bechtel. Încă un miliard ne-a costat şi acesta, deşi nu ne-am ales nici măcar cu un centimetru de autostradă! Mai mult, chiar, ne-am ales cu Clotilde Armand, care, după ce a contribuit serios la paguba Bechtel, tot ea vrea să salveze România!
Tot cu americanii am făcut şi afacerea Microsoft, unde numai şpăgile ar fi atins aproape un miliard de dolari. Dosarul „Microsoft”, care se anunţa ca fiind „perla coroanei” în activitatea DNA, nu are pe lista acuzaţilor pe nimeni de la „Microsoft”, ci numai o parte dintre românii care au dat şpagă! Cui, oare, or fi dat-o, dacă nu celor de la Microsoft? Şi în acest caz, tot noi a trebuit să suportăm şi paguba, dar şi pătarea onoarei!
Am sperat ca Austria să ne sprijine în proiectul nostru european şi le-am pus la dispoziţie pădurile. Alte miliarde de euro s-au dus în conturile firmei austriece Holzindustrie Schweighofer, care a tuns pur şi simplu pădurile noastre, fără să fie deranjată de procurorii Codruţei Kovesi, din moment ce reprezentanţii firmei austriece stau la masă cu preşedintele Iohannis, însoţindu-l uneori chiar pe pîrtiile de schi!
Nici Italia nu a refuzat să facă astfel de afaceri cu ţara noastră, iar noi am acceptat să dăm firmei italiene Salini-Impregilo o jumătate de miliard de euro pentru autostrada Sibiu-Orăştie prăbuşită imediat după tăierea panglicii!
Am mizat şi pe prietenia Franţei, şi am acceptat de ani de zile marea păcăleală Apa Nova, despre care auzisem cîndva că este anchetată, dar totul s-a stins şi alte miliarde s-au dus pe apa sîmbetei!
Chiar şi ţări mai mici, precum Suedia, au fost văzute de noi ca posibili susţinători ai proiectului românesc. Şi Suedia ne-a băgat pe gît firma IKEA, într-o mega afacere cu iz de corupţie, despre care procurorii români nici nu îndrăznesc să vorbească.
Numitorul comun al acestor afaceri uriaşe, în care România nu a avut în faţă decît varianta pierderilor de miliarde de euro, este faptul că, dacă a fost cineva anchetat, acesta trebuia să fie musai român! Ambasadori sau consuli n-au ezitat să intervină la autorităţile române pentru ca firmele din ţările lor să aibă protecţie în faţa eventualelor anchete! Pe români nu i-a apărat nimeni, ci, din contră, au fost întinşi pe roată, ca şi cum şpăgile lor uriaşe ar fi fost aruncate pur şi simplu în mare, n-ar fi fost date cuiva anume!
În acest timp, pentru servicii necunoscute acordate statelor străine, Florian Coldea, fostul director adjunct al SRI, a fost decorat de Ambasada Franţei! Pentru acelaşi tip de merite, Laura Codruţa Kovesi a fost decorată de Ambasada SUA, Ambasada Franţei sau Regele Suediei!
Concluzia panseului nostru este, de fapt, o serie de întrebări pe care ni le adresăm tot nouă, fraierii de serviciu ai tuturor:
– Cum se face că noi plătim toate facturile pe care ni le cer marile Puteri ale Europei, dar, în acelaşi timp, trebuie să purtăm în veci pe frunte coroana de spini a corupţiei?
– Cum se face că, în timp ce Laura Codruţa Kovesi, şefa DNA, este decorată pentru bătălia anticorupţie, noi sîntem pedepsiţi prin lăsarea la uşa Europei, în loc să fim şi noi măcar mîngîiaţi pe frunte?
– Cum se face că Florian Coldea, şeful executiv al SRI, este decorat de ambasade, deşi misiunea lui era să trimită autorităţilor române informaţii despre marile tunuri date de firmele străine în România?
– Cum se face că însuşi preşedintele ţării pare autist în faţa acestor miliarde de euro cu care este păgubită constant România, dar pare un bun prieten al spoliatorilor străini?
Am mai scris cîndva că actele de corupţie din timpul regimului Traian Băsescu reprezintă activitatea principală a DNA, înregistrîndu-se în ultimii ani o scădere a fenomenului corupţiei. Cu toate acestea, nimeni nu vrea să sublinieze acest lucru în bilanţurile interne sau în interviurile acordate presei străine! Din contră, peste tot se subliniază că România este o ţară din ce în ce mai coruptă!
Dacă adăugăm la toate aceste anomalii şi multele şi gravele abuzuri, prin călcarea în picioare a drepturilor cetăţenilor, nu avem decît să constatăm că, oricum am da-o, noi, românii, sîntem condamnaţi să fim corupţi, chiar dacă, zi şi noapte, sîntem cu anticorupţia în gură!
De-aia zic: domne, cred că am înnebunit cu toţii, din moment ce nu mai avem capacitatea de a discerne! Ne este teamă că ne ucide corupţia şi nu vedem că anticorupţia este la un pas să ne aducă pe cap Apocalipsa: o Europă în două viteze, noi fiind deja repartizaţi în marşarier!
Autor: Ion Spânu
Sursa: Cotidianul