Am senzația că e un moment de cotitură în istorie. Cumva SUA au reușit să ardă toate podurile prieteniei. După sancțiunile impuse Rusiei, au prăbușit Europa. Ca să o împace au promis că rezolvă ei cu petrolul și resursele. Apoi s-au răzgândit. S-au dus la cerșit petrol în Venezuela. Aceasta a suferit enorm datorită anilor de blocadă economică și a sancțiunilor fără precedent impuse de SUA. În toți anii ăștia, singura susținere economică a venit de la Iran și Rusia. Venezuela a respins oferta și a semnat un nou plan de cooperare cu Rusia și Belarus. Un semn de loialitate față de vechii parteneri. O delegație americană a plecat la negocieri și cu Iranul, zilele trecute. Aveau de discutat planul nuclear și resursele energetice. În semn de respect, armata iraniană a lansat o salvă de 12 rachete asupra unei baze americane din Erbil, Irak-Kurdistan. A fost o palmă urâtă. Se pare că n-au nevoie de niciun târg nuclear cu americanii pentru că au Rusia și China ca sprijin.
Pentru cei care nu trec dincolo de știrile social media, Kazahstanul trece și el printr-un început de revoluție portocalie. Discuțiile cu SUA au fost blocate complet și mai multe ONG-uri au fost expulzate. După ani de tumult politic și demisia ”democratului” Nazarbayev, liberalizarea prețurilor la energie a adus populația la sapă de lemn. Nivelul de trai al kazahilor s-a deteriorat atât de grav încât țara se confruntă de luni de zile cu proteste masive și grupări violente. 160 de persoane au murit la proteste. Tokayev a promis plafonări de prețuri și a cerut sprijinul Rusiei pentru a domoli spiritele. Contractele locale pe fosili sunt în curs de renegociere. Sună teribil de cunoscut…
China, Brazilia, India, Siria și Pakistanul s-au poziționat ferm împotriva SUA. Atât în privința sancțiunilor, cât și în cadrul ședinței ONU pe tema laboratoarelor americane de pe teritoriul Ucrainei. China a avertizat că orice presupus atac chimic sau biologic va fi privit cu ”mare suspiciune” de către Beijing. Semn că vrea să preîntâmpine o posibilă operațiune ”steag fals” pe teritoriul Ucrainei. India pare insultată, probabil din alte motive. Tot China a crescut amploarea exercițiilor și agresivitatea posturii militare din zona Taiwanului, Japoniei și a Coreei de Sud. De asemenea pare să fi crescut nivelul de cooperare logistică și militară cu Rusia. E o mișcare tactică de susținere având în vedere că Rusia nu poate lupta pe trei sau, potențial, patru fronturi (Ucraina, Siria, Georgia 2 și Kazahstan).
Arabia Saudită a declarat că ia în considerare acceptarea yuanului pentru achiziția de petrol. E șantaj. Dacă saudiții acceptă yuanul, dolarul pierde statutul de monedă de referință și economia americană aterizează cu fruntea în pământ. Suedia și Finlanda au refuzat oferta de aderare la NATO, după dezbateri bilaterale. Au decis că vor forma un parteneriat strategic defensiv, fără implicarea altora. Japonia a anunțat o creștere record a bugetului de apărare pentru 2022, la 54 de miliarde de dolari. Germania a anunțat o creștere a bugetului de apărare cu 100 de miliarde de euro după începerea războiului din Ucraina. Suferă economic cumplit de pe urma ruperii relațiilor cu Rusia și, cu toate astea, aruncă cu banii taman acum? Ceva s-a schimbat în relația SUA-Germania.
Ungaria și Polonia dau semne că s-au săturat. Ungaria a decis că nu oprește relațiile cu Rusia și nici importul de energie, în ciuda presiunii politice. Polonia a fost pusă într-o postură teribil de neplăcută când a fost presată de NATO să trimită avioane de vânătoare în Ucraina, dar să și le asume fără să implice SUA. Bineînțeles că Polonia a refuzat să le trimită direct și s-a oferit să le trimită în Germania pentru a fi pasate către Ucraina de către oficialii Statelor Unite. SUA a refuzat ulterior susținând că nu vrea să amplifice tensiunile cu Rusia. E doar una din multe cacialmale jucate prost în ultima vreme la Casa Albă.
Am sentimentul că Statele Unite ajung încet la capătul credibilității. Eșecul din Irak, primăvara arabă, distrugerea Libiei, dezastrul retragerii din Afganistan și tragedia din Ucraina au sabotat încrederea aliaților în capacitățile sau intențiile de apărare ale Statelor Unite. Multe națiuni dau semne că au ajuns la capătul răbdării și vor să schimbe paradigma. Altele devin mai tupeiste ca niciodată. În ultimă instanță SUA nu are nicio victorie decisivă la activ. Toate regiunile în care este implicată sunt răni încă deschise: Irak, Pakistan, Kurdistan, Siria, Libia, Yemen, Somalia, Etiopia, Uganda, Sudan, Bolivia, Haiti etcetera. 30 de ani de conflicte care pun sare la rădăcina tuturor relațiilor. Sună foarte trist, dar marele imperiu dă semne că apune. Se adună șacalii la miros de sânge.
Autor: Dan Pavel