Cresterea alarmanta a datoriei publice, care va continua si in perioada urmatoare, face din Romania sclavul Fondului Monetar International si al bancilor comerciale dispuse sa ne mai imprumute la dobanzi din ce in ce mai mari.
Inalta Poarta, respectiv Fondul Monetar International, si-a trimis pentru a treia oara, in jumatate de an, reprezentantii la Bucuresti.
Motivul declarat al acestei vizite-control este legat de acordarea urmatoarei transe de imprumut din Acordul cu Fondul si, probabil, analiza unor noi masuri anticriza pregatite deja de catre guvernul Boc. In realitate, prezenta celor de la FMI in Romania are bataie mult mai lunga decat s-ar putea crede la prima vedere.
Situatia finantelor publice din Romania incepe sa arate din ce in ce mai rau, in ciuda faptului ca ministrul Sebastian Vladescu incearca sa ne linisteasca declarand ca “Romania nu are probleme de lichiditate”.
Nu stim pe ce se bazeaza ministrul finantelor cand face asemenea afirmatii, avertizat deja cu un cartonas galben de catre seful sau, cand se vede cu ochiul liber ca statul are tot mai mari probleme in contractarea de noi imprumuturi de pe piata bancara, iar cele mai mari banci comerciale din Romania au anuntat deja ca-si vor reduce expunerea pe tara noastra cu cel putin 5%.
Din pacate, asa cum am mai spus-o, guvernul de la Bucuresti nu mai poate asigura nici cele mai elementare plati fara a se imprumuta in continuare cu viteza crescanda. Ce se va intampla cand respectivele imprumuturi vor ajunge la scadenta si cand rambursarea ratelor, a dobanzilor va pune o presiune extrema pe bugetul statului?
In acelasi timp, sub presiunea nevoii de finantare, cine va mai garanta ca pietele financiare vor raspunde nevoilor noastre, dar mai ales la ce costuri? Nimeni nu stie, sau nu vrea s-o spuna, pentru simplu fapt ca hazardul a pus stapanire in totalitate pe autoritatile de la Bucuresti.
O analiza succinta a evolutiei datoriei publice si a scadentelor de rambursare a imprumuturilor ne arata ca potopul este tot mai aproape de noi si ca “lipsa problemelor de lichiditate” este o amagire amara sustinuta de catre ministrul Finantelor Publice.
Concret, la ultima raportare, respectiv sfarsitul lunii mai, datoria publica a ajuns la 34,94% din Produsul Intern Brut, fata de numai 28,77% cu doua luni inainte.
O crestere de circa cinci puncte procentuale intr-un asemenea interval de timp trebuie sa dea frisoane oricarui guvern, chiar daca inca se mai afirma ca aceasta pondere este inca redusa in comparatie cu alte tari europene. Necazul nu sta doar in asta.
Statul este prizonierul imprumuturilor inca multa vreme de aici incolo, caci incasarile la buget sunt dezastruoase iar de crestere economica sustenabila nici nu putem vorbi pentru anii 2010 si 2011.
Sa amintim doar ca in luna februarie, prognoza pentru PIB-ul din 2010 era de 539 miliarde lei, in timp ce in luna mai aceasta a fost revizuita la 510,5 miliarde lei, iar in momentul de fata se lucreaza la o noua revizuire in sens negativ.
Acest lucru este foarte bine cunoscut si de catre Fondul Monetar International, dar si de catre bancile comerciale la mana carora suntem pentru a ne acoperi deficitul de finantare.
Nu intamplator, la ultima emisiune de obligatiuni de stat a Ministerului Finantelor s-a reusit atragerea a doar un sfert din cat a fost programat, cu toate ca randamentul mediu la care s-au vandut titlurile a fost de 7,1%.
Perspectivele de imprumut sunt insa mult mai sumbre daca tinem seama de faptul ca acesti bani mai trebuie dati si inapoi. Jumatate din datoria pe termen mediu a Romaniei, intre unu si cinci ani, devine scadenta in perioada octombrie 2011-octombrie 2012.
In acelasi timp, datoria pe termen scurt pune presiune incepand chiar cu acest an, dar va exploda tot in 2012, prin rostogolirea ei.
Acest an, respectiv 2012, pe care unii se grabesc deja sa-l numeasca anul Apocalipsei omenirii, va fi cu siguranta dramatic pentru tara noastra.
Din pacate, o serie de plati pe care guvernul ar trebui sa le fi facut in 2010 (amintim aici doar banii castigati de bugetari in urma unor procese cu statul roman) au fost impinse prin ordonante succesive tocmai catre 2012, cand se anticipeaza o timida crestere economica.
Povesti nemuritoare, am spune noi in privinta cresterii economice, insa realitati crude in ceea ce priveste plata datoriilor.
Banca Nationala a Romaniei are si ea de rambursat, tot in 2012, doua transe din imprumutul catre FMI (546 milioane DST-Drepturi Speciale de Tragere), motiv pentru care nu-si va mai putea permite sa finanteze indirect statul roman, cum a facut-o in perioada precedenta.
Solutia este, indiferent de declaratiile politicienilor, un nou imprumut de la Fondul Monetar International sau de la Uniunea Europeana, pentru a ne putea acoperi gaurile facute in aceasta perioada.
Altfel spus, Romania este cat se poate de aproape de punctul in care va intra in incapacitate de plata, in lipsa unor noi imprumuturi. Se cheama atunci ca am devenit sclavii Fondului?
Fara doar sau poate. Teoriile conspirationiste despre rolul Fondului Monetar International se confirma, din pacate, in cazul tarii noastre. As spune insa ca nu atat FMI este autorul acestei situatii, cat mai ales noi, prin tot ce am facut in ultimii ani. Ne-am amanetat viitorul si continuam in acelasi ritm.
Nu indraznesc sa ma gandesc unde este fundul sacului si ce efecte vor aparea cand vom da de el.
Analiza de Alexandru Moldovan
Sursa: Bloombiz