Ce a rămas în urma crizei? Salarii diminuate, noi taxe pe tot ce se poate şi impozite majorate. Ratele şomajului au ajuns la cote alarmante, iar datoriile publice ale statelor continuă să crească. Sistemul bancar, văzut de mulţi ca oaia neagră a recesiunii, a fost reformat, testat şi catalogat drept sigur. Cu toate acestea, un număr mare de instituţii de creditare au fost salvate cu banii contribuabililor şi naţionalizate. Fondul Monetar Internaţional, care înainte de criză acorda împrumuturi doar ţărilor din lumea a treia, are mai multă activitate ca oricând, intervenind chiar în strategiile naţionale ale ţărilor pe care le finanţează.
Cum să ieşi din recesiune cu capul sus
Conştienţi că austeritatea va determina scădere economică pe termen scurt, unii guvernanţi au completat pachetele de reduceri cu planuri de investiţii. Urmărind crearea de locuri de muncă, aceştia au găsit metode de a atrage investitori chiar şi în contextul unui climat macroeconomic nefavorabil. Consolidarea fiscală şi reformele structurale demarate au ajutat aceste ţări să revină la creştere economică. Strategia Guvernului de la Bucureşti lasă totuşi de dorit. Asemenea zăpezilor „total neobişnuite” din lunile de iarnă, recesiunea i-a prins nepregătiţi pe guvernanţii români. Singura noastră armă împotriva crizei a fost un acord cu Fondul Monetar Internaţional.
Ce urme a lăsat recesiunea în Europa
Britanicii au ieşit în stradă din cauza măsurilor dure de austeritate Foto: Reuters
Seismul economic global izbucnit în 2008 a schimbat din temelii faţa economiilor din Uniunea Europeană. Analiştii spun că această recesiune ne-a dus înapoi cu zece ani. Criza a adus noi taxe, impozite majorate, datorii uriaşe şi rate-record ale şomajului. Mai aveţi plasmele pe care le-aţi cumpărat pe credit în 2007-2008? Foarte bine. Se vor dovedi utile în concediul petrecut pe canapea, în faţa televizorului. De la cel mai mic la cel mai mare, criza a schimbat din temelii modul de viaţă al europeanului, al statului european şi al Uniunii Europene. Dacă exista orice hibă în finanţele omului, ale ţării sau ale Uniunii ca un întreg, criza nu numai că a scos-o la iveală, ci a amplificat-o.
Europeanul a trebuit să renunţe la concedii şi maşini cumpărate în leasing, guvernele au lăsat de-o parte planurile de investiţii şi au îmbrăţişat austeritatea, iar UE a fost nevoită să pună la bătaie sute de miliarde de euro pentru a salva statele de la colaps financiar. Au ieşit la iveală împrumuturile masive pe care băncile europene fie şi le acordau între ele, fie le luau de la Banca centrală a SUA. Sistemul bancar, văzut de mulţi ca oaia neagră a recesiunii, a fost reformat, testat şi catalogat drept sigur. Cu toate acestea, un număr mare de instituţii de creditare au fost salvate cu banii contribuabililor şi naţionalizate. Fondul Monetar Internaţional, care înainte de criză acorda împrumuturi doar ţărilor din lumea a treia, are mai multă activitate ca oricând, intervenind chiar în strategiile naţionale ale ţărilor pe care le finanţează.
A devenit evident faptul că nu putem aplica aceeaşi soluţie la problemele foarte diferite ale statelor. Am văzut că doar austeritatea nu garantează redresarea economiei. Irlanda, care a diminuat salariile înainte de izbucnirea crizei, tot a avut nevoie de un împrumut de urgenţă. Portugalia, care a tăiat tot ce se putea, de la salarii la alocaţii, şi-a recunoscut eşecul şi a mers la UE pentru ajutor. Ce a rămas în urmă? Salarii diminuate, noi taxe pe tot ce se poate şi impozite majorate. Ratele şomajului au ajuns la cote alarmante, iar datoriile publice ale statelor continuă să crească.
Cine, ce şi de unde a tăiat
– Franţa a eliminat ajutorul de 150 de euro pentru familiile sărace şi a îngheţat salariile funcţionarilor. Au dispărut al 13-lea şi al 14-lea salariu, însă cea mai contestată măsură a fost majorarea vârstei de pensionare de la 60 la 62 de ani.
– Germania a redus cheltuielile cu ajutoarele sociale cu 30 de miliarde de euro şi va concedia 15.000 de bugetari.
– Danemarca a redus perioada de acordare a ajutorului de şomaj de la patru la doi ani şi a eliminat o serie de programe de recalificare profesională. De asemenea, alocaţiile familiale şi salariile miniştrilor au fost reduse cu 5%, iar 20.000 de bugetari vor fi concediaţi.
– Finlanda a introdus noi taxe pentru sectorul energetic şi pentru alimentele nesănătoase. TVA a fost majorat de la 22% la 23%.
– Ungaria a tăiat cu 15% cheltuielile publice, a redus plafoanele salariilor bugetarilor şi a eliminat al 13-lea salariu. În plus, a introdus cotroversatele „taxe de criză” pentru energie, retail şi telecomunicaţii. A majorat vârsta de pensionare de la 62 la 65 de ani şi a îngheţat pensiile. TVA a fost mărit la 25%. De asemenea, taxa bancară impusă de Budapesta este cea mai ridicată din UE.
– Bulgaria a redus cheltuielile guvernului cu 20% şi va concedia 10% din bugetari, iar salariile din sectorul public au fost îngheţate pentru trei ani.
– România a diminuat salariile bugetarilor cu 25% şi a majorat TVA cu cinci puncte procentuale, de la 19% la 24%. Au fost reduse şi ajutoarele sociale, alocaţiile pentru mame şi bursele studenţilor. Au fost concediaţi peste 100.000 de bugetari.
– Letonia a redus salariile din sectorul public cu 28%, iar 14.200 de bugetari au fost concediaţi (20% din total). Impozitul pe venit a fost majorat de la 16% la 23%, iar TVA a fost mărit de la 18% la 22%.
– Lituania a tăiat cheltuielile publice cu 30% şi a concediat o cincime dintre bugetari, iar salariile au fost reduse cu 20-30%. Pensiile au fost tăiate cu 11%, iar TVA mărită de la 18% la 21%.
– Estonia a redus salariile funcţionarilor cu 8% (în cazul profesorilor reducerea a fost de 4%), a îngheţat pensiile şi a crescut taxele pentru electricitate, comerţ, carburanţi, alcool şi bunuri de consum. Firmele de stat au fost suprataxate.
– Până în 2011, cehii au putut ocoli austeritatea. De la 1 ianuarie, aceasta s-a concretizat sub forma reducerii facilităţilor fiscale, iar pensiile din armată au fost reduse cu 15%, au tăiat diurnele demnitarilor şi au diminuat ajutoarele sociale.
Taxele „de criză”, ilegale
Comisia Europeană a declanşat proceduri de infringement împotriva Franţei, Spaniei şi Ungariei din cauza noilor taxe introduse asupra sectorului telecomunicaţiilor. În cazul în care statele nu trimit răspunsuri pe placul Comisiei, ele riscă să ajungă în faţa Curţii Europene de Justiţie.
“Mi-aş dori să existe o altă cale. Tăierile sunt dureroase, dar nu există alternative.”
David Cameron
premierul britanic
Ţările care au scăpat de austeritate
Singura măsură de austeritate introdusă de Slovacia este majorarea TVA cu un punct procentual, la 20%. Şi Cipru a „scăpat ieftin”, anunţând desfiinţarea treptată a 3.000 de locuri de muncă din sectorul public şi îngheţarea salariilor bugetarilor. Olanda şi Luxemburg nu au impus măsuri, însă au redus cheltuielile publice.
Malta, Belgia, Suedia, Slovenia şi Austria nu au introdus măsuri de austeritate. Cu toate acestea, belgienii au protestat în mai multe rânduri faţă de tăierile din celelalte state europene. Singura măsură de austeritate luată de Polonia a fost reformarea sistemului de pensii. Practic, contribuţiile virate lunar la fondurile private obligatorii au fost reduse de la 7,3% la 2,3%, iar cele cinci puncte procentuale rămase vor fi virate la buget.
PIIGS, cercul de foc al Uniunii Europene
Protestele din Atena s-au soldat cu trei morţi Foto: Reuters
Grecia a fost primul stat comunitar care „şi-a văzut colapsul cu ochii”, însă a fost salvat de urgenţă de FMI şi UE. Spre deosebire de Irlanda, care a refuzat până în ultimul moment ajutorul financiar extern, grecii au cerut timp de câteva luni sprijinul creditorilor internaţionali. Ajutorul a venit în mai 2010, sub forma unui acord în valoare de 110 miliarde de euro de la FMI şi UE. Guvernul de la Atena a majorat TVA de la 19% la 23% şi a mărit cu 10% accizele la alcool, tutun şi benzină. Salariul mediu a fost redus cu până la 20%. Salariile din sectorul public au fost reduse cu 8%, iar al 13-lea şi al 14-lea salariu au fost eliminate. Reformarea pensiilor a presupus o diminuare de 10% şi majorarea vârstei de pensionare pentru femei la 65 de ani. Cotele preferenţiale ale TVA au fost majorate, iar bugetul pentru Sănătate – redus.
Irlandezii au fost pionieri în implementarea măsurilor de austeritate. Începând din 2008, guvernanţii au tăiat salariile bugetarilor cu până la 20%, au introdus o taxă adiţională de 7,5% pe salariile funcţionarilor publici şi au crescut impozitul pe venit. La sfârşitul lui 2009, salariile funcţionarilor publici au fost diminuate cu 5-10%, iar ajutoarele de şomaj şi alocaţiile reduse. După ce Irlanda a încheiat un acord de urgenţă cu FMI şi UE (în noiembrie 2010), în valoare de 80 de miliarde de euro, Guvernul de la Dublin a dezvăluit un nou pachet de austeritate. Impozitul pe venit a fost majorat iar, la fel şi preţurile carburanţilor, cheltuielile publice au fost tăiate cu patru miliarde de euro, ajutoarele de şomaj şi pensiile diminuate cu 4%, au fost eliminate o serie de subvenţii şi ajutoare de stat pentru Energie, bursele studenţilor reduse şi taxele universitare majorate.
Spania a redus cu 5% salariile funcţionarilor publici, a suspendat din 2011 ajutorul de 2.500 de euro pentru nou-născuţi, a îngheţat pensiile, a majorat vârsta de pensionare la 67 de ani, a înăsprit regulile de pensionare anticipată, a tăiat investiţiile cu 6,45 miliarde de euro, a majorat TVA de la 16% la 18%.
În ciuda tăierilor drastice, Portugalia a fost nevoită să ceară şi ea ajutorul UE. Salariile din sectorul public au fost diminuate cu 5%, TVA a fost mărită de la 20% la 23%. Impozitul pe venit şi cel pe profit au fost majorate cu 1,5 puncte procentuale. De asemenea, cheltuielile Ministerului Apărării vor fi diminuate cu 40% până în 2013.
Italia a introdus un buget de austeritate menit să aducă 24 de miliarde de euro la buget în 2011-2012. Salariile bugetarilor au fost reduse, iar angajările din sectorul public au fost îngheţate. De asemenea, italienii cu venituri ridicate vor plăti impozite cu până la 10% mai mari, iar vârsta de pensionare a fost majorată cu până la şase luni.
Cum repornesc europenii motoarele creşterii economice
Facilităţile fiscale acordate marilor companii au ajutat Germania să scape de efectele recesiunii Foto: Reuters
Urmările crizei încă mai şovăie în Europa, însă măsurile de relansare economică aplicate de unele guverne încep deja să-şi facă efectul.Cu ajutorul privatizărilor, al facilităţilor acordate investitorilor şi al reformelor fiscale coerente, unele ţări din UE au reuşit să lase efectele crizei în spate. Cea mai severă recesiune de la al Doilea Război Mondial s-a terminat. Peisajul rămas în urmă nu este prea plăcut. Rate mari ale şomajului, datorii şi deficite bugetare mari. Criza a scos la iveală toate hibele economiilor naţionale. Acum, ţările au şansa de a învăţa din greşelile care le-au marcat trecutul pentru a-şi consolida economiile.
Conştienţi că austeritatea va determina scădere economică pe termen scurt, unii guvernanţi au completat pachetele de reduceri cu planuri de investiţii. Urmărind crearea de locuri de muncă, aceştia au găsit metode de a atrage investitori chiar şi în contextul unui climat macroeconomic nefavorabil. Consolidarea fiscală şi reformele structurale demarate au ajutat aceste ţări să revină la creştere economică. Deciziile luate de guvernanţi în anii de criză au fost făcut ca unele ţări nu numai să iasă tehnic din recesiune, adică să înregistreze, timp de două trimestre consecutiv, creştere economică, ci să iasă „cu capul sus” din această perioadă dificilă.
Impozite mai mici, mai multe locuri de muncă
Germania, spre exemplu, a avut anul trecut cel mai mare avans economic de la reunificare. Planul a fost simplu. Stimulare pentru creşterea producţiei industriale. În 2009, atunci când s-a format coaliţia Creştin-Democrată, aflată la putere, nemţii au implementat un program de relaxare fiscală, care a ajutat companiile să economisească 24 de miliarde de dolari.
Într-o mişcare îndrăzneaţă, Danemarca a redus impozitele în 2009, iar o reformă majoră a sistemului fiscal a determinat reducerea semnificativă a taxelor pentru angajaţi şi angajatori. Mai mult, Guvernul a sporit investiţiile în infrastructură, ceea ce a dus la crearea de locuri de muncă şi creşterea consumului.
Austriecii vor folosi banii obţinuţi din majorarea impozitelor şi tăierile bugetare pentru a suplimenta fondurile alocate investiţiilor cu 400 de milioane de euro.
Polonia a fost singurul stat european care a reuşit să evite complet recesiunea. Planul ambiţios de privatizări demarat de Guvernul de la Varşovia a atras investitori străini şi, în timp ce Produsul Intern Brut pe cap de locuitor scădea cu câteva mii de dolari în restul statelor comunitare, în Polonia el a crescut cu 1.000 de dolari în intervalul 2007-2010. Prin privatizări, polonezii au obţinut 7,8 miliarde de dolari anul trecut.
Până şi prea-îndatoraţii greci iau măsuri pentru relansarea economiei. Au tăiat salariile şi pensiile, au redus cheltuielile publice, au majorat impozitele, însă au găsit bani pentru a acorda subvenţii şi stimulente hotelierilor. Grecii speră că tradiţionala lor industrie turistică este cea care îi va ajuta să lase criza în urmă.
Marea britanie reduce taxele
În proiectul bugetar pentru 2011, care include cele mai dure măsuri de austeritate din istoria ţării, britanicii au inclus şi o serie de măsuri pentru stimularea mediului de afaceri. Cea mai importantă schimbare adusă de proiect este majorarea, de la 20% la 30%, a facilităţilor fiscale pentru cei care investesc într-o afacere nouă. Potrivit antreprenorilor, pasul este un „imbold masiv” pentru investitori. Mai mult, Guvernul britanic intenţionează să majoreze pragul facilităţilor fiscale la 50% în 2012.
În 2009, preşedintele francez Nicolas Sarkozy a aprobat diminuarea TVA de la 19,6% la 5,5% pentru restaurante, permiţându-le acestora să coboare preţurile pentru a atrage clienţi. Sarkozy a numit pasul un „contract pentru viitor”. O măsură similară au luat şi finlandezii, care, deşi au majorat TVA de la 22% la 23%, au redus cota pentru localuri la 13%.
În ciuda FMI şi UE
Irlanda, în ciuda împrumutului de urgenţă pe care l-a luat pentru a-şi salva sistemul bancar, refuză să renunţe la impozitul pe profit de numai 12,5%, unul dintre cele mai mici din UE. Prin această cotă redusă, irlandezii au reuşit să atragă multinaţionale şi să creeze locuri de muncă. Însă refuzul de a majora impozitul îi costă cu prisosinţă. Din această cauză, oficialii creditorilor externi nici nu iau în calcul renegocierea dobânzii pe care Irlanda o plăteşte pentru împrumutul de urgenţă (5,8%). Comparativ, dobânda Greciei a fost de 4,5%, iar în iarnă a obţinut prin renegocieri diminuarea ei cu un punct procentual.
Cum îţi aşterni, aşa dormi
La polul opus, alte state au ales să continue aceleaşi politici care au fost responsabile pentru intrarea în criză. Guvernele au continuat să se împrumute, iar acum criza datoriilor suverane ţine în şah toată zona euro. Unele state au fost nevoite să încheie acorduri cu Fondul Monetar Internaţional, Uniunea Europeană şi Banca Mondială pentru a-şi putea plăti salariile, pensiile şi dobânzile la împrumuturile anterioare. Grecia, Irlanda şi Portugalia au fost forţate să ceară asistenţă financiară externă pentru a evita intrarea în incapacitate de plată.
Ajunşi în statele care le-au cerut ajutorul, finanţatorii externi au intervenit în strategiile guvernelor de ieşire din recesiune şi au propus măsuri pentru reducerea deficitelor. Considerată de analişti una dintre cele mai periculoase economii din UE, Spania a reuşit să lase în urmă acest stigmat şi să limiteze riscul efectului de domino. În ciuda presiunii pieţelor internaţionale, spaniolii şi-au redresat finanţele şi se bucură acum de mult mai multă încredere din partea investitorilor. Reformarea sistemului bancar şi reluarea investiţiilor în ciuda măsurilor de austeritate au ajutat până acum statul să evite asistenţa externă.
Spania fentează criza
Măsurile de austeritate introduse la timp şi reluarea investiţiilor pentru dezvoltarea infrastructurii au ajutat statul iberic să evite efectul de domino pe care îl anunţau analiştii. Atunci când Irlanda a cerut un împrumut de la FMI şi UE, toţi ochii s-au îndreptat către Spania şi Portugalia, considerate următoarele pe listă. Acum, problemele Portugaliei nu au afectat deloc statul spaniol.
3,6 este creşterea economică înregistrată anul trecut de Germania.
România: austeritate… şi atât!
Guvernul s-a bazat numai pe tăierea cheltuielilor bugetare Foto: Mircea Păun
La coada Europei
Măsurile de austeritate, luate mai mult sau mai puţin în pripă, nu au fost foarte diferite de cele aplicate de restul guvernelor europene. Diferenţa dintre România şi restul statelor este că acestea, pe lângă tăieri, au luat şi măsuri de relansare economică. Poate de aceea, la sfârşitul anului trecut, numai două state din UE încă erau în recesiune: România şi Grecia.
Multe ţări europene au alocat o parte din banii câştigaţi din tăieri în dezvoltarea infrastructurii şi suplimentarea investiţiilor. Altele au acordat subvenţii şi facilităţi fiscale pentru a stimula industria. Privatizările au fost altă modalitate prin care alte guverne au reuşit să-şi acopere deficitele fără a apela la ajutor extern. „Strategia de manual în ceea ce priveşte politica fiscală pe timp de recesiune este reducerea impozitelor”, ne-a spus Bogdan Glăvan, membru fondator al Centrului pentru Economie şi Libertate.
România a ales alt drum. În iunie 2010, Guvernul a majorat Taxa pe Valoarea Adăugată cu cinci puncte procentuale (de la 19% la 24%), decizia intrând în vigoare la trei zile de la anunţ. În ultimii şase ani, Codul Fiscal a fost modificat de 60 de ori. Situaţia este cu atât mai gravă cu cât, în multe cazuri, schimbările intrau în vigoare imediat, cum s-a întâmplat şi cu majorarea TVA. „Potenţial de dezvoltare există, avem un teritoriu agricol considerabil, forţă de muncă ieftină comparativ cu ţările din UE. Singura noastră problemă e că nu ştim să valorificăm aceste lucruri”, crede Emilian Duca, partener la BDO Tax.
Ce-i de făcut?
Care sunt măsurile de relansare economică recomandate de specialişti pentru România?
– Reducerea birocraţiei. „În momentul de faţă, România este trasă în jos mai degrabă de birocraţie decât de rata totală de impozitare”, crede Ionuţ Dumitru, preşedintele Consiliului Fiscal.
– Relaxare fiscală. Taxele şi contribuţiile sociale pe care le plătim rămân printre cele mai ridicate din Europa. Micşorarea acestora va stimula investitorii, va dinamiza piaţa muncii şi se va reflecta în final şi în creşterea consumului.
– Dezvoltarea infrastructurii. Investiţiile în infrastructură contribuie masiv la creşterea Produsului Intern Brut, atunci când se fac. Autostrăzi, drumuri, transport feroviar de mărfuri eficient – toate sunt esenţiale pentru industrie.
– Atragerea fondurilor europene. De la 1 ianuarie 2007, UE ne tot spune: „Aici sunt banii dumneavoastră!”, referindu-se, bineînţeles, la fondurile structurale europene. Gradul de absorbţie al acestora rămâne însă foarte scăzut.
“Strategia de manual în ceea ce priveşte politica fiscală pe timp de recesiune este reducerea impozitelor.”
Bogdan Glăvan
membru fondator al Centrului pentru Economie şi Libertate
autor: Elena Dumitru
sursa: adevarul.ro