Cel mai mare mister al succesului candidatului prezidențial Klaus Werner Iohannis (în 2014) n-a fost fulminanta recuperare a distanței ce îl separa pe fostul primar de Sibiu de candidatul PSD.
Misterul cel mai mare stă în maniera în care Crin Antonescu, un presupus candidat la prezidențiale, s-a retras din toate jocurile politice. Faptul că n-a povestit de ce a ales această retragere arată că în spatele ei nu s-au aflat rațiuni politice, ci altele (de nemărturisit). N-are rost să speculăm, dar este mai clar ca lumina zilei că dacă ar fi fost ceva de mărturisit, Antonescu ar fi făcut-o.
Acum, când începem să aflăm ce trecut „penal“ stă în cârca actualului președinte, nu ar avea prea mult chichirez să ni-l imaginăm pe Crin Antonescu fără pată și fără reproș. A fost preferat în locul său un candidat și mai pătat, și mai șantajabil. Era destul de clar, atunci, că Antonescu nu este simpatizat de SRI.
Dar nu SRI a fost capul operațiunilor. Se pare că SUA nu-l doreau pe Ponta, iar Germania nu-l dorea pe Antonescu. Ce a putut ieși de aici, vedem.
Aflăm acum că în protocolul secret DNA – SRI sunt paragrafe care permit echipe dublu mixte: pe de o parte, mixtura ilegală DNA – SRI, pe de altă parte, echipe americane de investigații penale. Să mai spună cineva că SUA nu au știut de acele protocoale! Unii (ca Sebastian Ghiță) sugerează că Ponta ar fi intenționat, neștiind ce-l paște, să lichideze acele protocoale și să facă o lege a SRI care să le… legalizeze. Deși ar fi fost o legalizare neconstituțională.
În orice caz, cam tot ce se întâmplă mai important la noi după 2014 are legături (vizibile, dar mai ales invizibile) cu acele protocoale abominabile. Inclusiv, bineînțeles, fanatismul prusac cu care Iohannis încearcă să se opună demantelării statului paralel construit de Metropolă în mica noastră colonie de naivi, oportuniști și trădători de țară.
Autor: Ioan Buduca
Sursa: Cotidianul