Conducerea universităților nu are alt scop decât rentabilitatea și e obsedată de teama că va încălca, fie și din neatenție, codurile corectitudinii politice. Acel ideal al diversității pe care îl trâmbițează progresiștii este o iluzie: în realitate, doar stângiștii au dreptul să vorbească, intelectualii cu vederi de dreapta (sau de centru) sunt ostracizați.
E o adevărată epidemie, în Canada și în Statele Unite, de catedre de studii de gen și de studii feministe. Am aflat, grație acestor studii, că sexul e o opțiune, nu un dat biologic. Discursul neo-feminist se prezintă drept un discurs al victimelor, al unei minorități veșnic persecutate.
Politizarea excesivă conduce la afirmații delirante: ne amintim că Dominique Strauss-Kahn – fost președinte al FMI – (notoriu obsedat sexual) a agresat o femeie de serviciu într-un hotel din New York; ei bine, gestul său este interpretat acum ca o violență tipic … neo-liberală!
Cultura woke, tot mai prezentă în universități (și nu numai acolo) e o sinteză între neo-feminism, antirasism, luptă împotriva homofobiei (și transfobiei), postmodernism și marxism cultural.
Sensibilitățile legate de rasă și de sex au impus o cenzură tot mai puternică. Noile discipline, precum studiile afro-americane și studiile de gen, nu urmăresc altceva decât să inducă ideea că trăim într-o societate în care rasismul este „sistemic“ și că, bineînțeles, el nu poate fi imputat decât albilor.
Presiunea exercitată de către grupurile minoritare este enormă. Universitatea din Austin, Texas, anunță că are disponibil un post pentru „studii queer de culoare“, Universitatea din Otawa caută un profesor (o profesoară) de „studii afro-feministe“ și face aceste precizări importante:
„Sunt în mod deosebit binevenite candidaturile persoanelor care întreprind cercetări într-o perspectivă intersecțională asupra islamofobiei și a rasismului, anti-persoane de culoare, în perspectiva solidarităților între persoanele de culoare și cele autohtone, a feminismelor transnaționale, a metodologiilor și practicilor femeilor de culoare, a studiilor queer sau trans-de culoare și/sau a istoriei și impactului sclavagismului în contexte francofone…“.
Și, ca să nu existe niciun dubiu, anunțul subliniază că postulanții trebuie să fie persoane de culoare din Africa sau din diaspora africană. În Canada la mare trecere este așa-numita autohtonizare, adică recuperarea și glorificarea tradițiilor populațiilor autohtone. Și aici se înființează catedre noi, cercetătorii se întrec în a demonstra că populațiile autohtone erau foarte avansate, aveau cunoștințe de fizică superioare lui Newton și că, spre exemplu, medicina modernă ar trebui să valorizeze practici străvechi, cum ar fi cântecele și bătutul tobei.
Aceste demersuri se subordonează, ați ghicit, nobilului proiect al decolonizării societății. Și tot în funcție de acest dezi derat a fost suprimat studiul limbilor greacă veche și latină la Universitatea Princeton, circumstanță agravantă fiind și faptul că romanii și grecii practicau sclavia.
Cultura woke, această teribilă mașină de război ideologic, câștiga bătălia fără să întâmpine rezistență.
Autor – Alexandru Călinescu, critic literar
Sursa: romanialiterara.com