Continuă ceea ce, în lipsa unor termeni mai buni, nu poate fi numit decât bătaia de joc națională, vodevilul, circul de prost gust numit „prezența rusă în România”.
De ce bătaie de joc și circ? Pentru că ASTA au reușit să facă artizanii acestui spectacol mediatic și online dintr-o problemă reală, importantă și potențial gravă:
O PROBLEMĂ REALĂ TRANSFORMATĂ ÎN CIRC NATIONAL
În primul rând, este destul de plauzibil — aproape cert — că, dat fiind tot ceea ce știm despre modul în care funcționează regimul și sistemul rus în regiune, în România există o prezență operativă consistentă.
Această prezență este, din nou foarte plauzibil, localizată în primul rând în zona economică, financiară și de infrastructură instituțională și logistică a țării; apoi în zona politică și în alte structuri de infrastructură statală; și abia terțiar, în aval, în zona mediatică și a influenței sociale.
Importanța relativă este evident distribuită în ordinea de mai sus. Nu că prezența în zona influencerilor media sau a formării opiniei nu ar fi relevantă. Este. Dar oricine înțelege minimal cum funcționează aceste sisteme înțelege că greutatea reală a acestor operațiuni și prezențe este întotdeauna în amonte, nu în epifenomenele de aval. Acolo este doar o ramificație secundară.
Iată de ce toată povestea din ultimii ani cu „rușii”, „putinismul” și „influența rusă” in online a fost atât de ridicolă de la bun început:
VÂNĂTOAREA DIVERSIONISTĂ DE AGENTI RUSI
Nu se poate ca ani de zile să vânezi „prezența rusă” în România și să nu poți, în tot acest timp, să identifici și să demantelezi nici măcar o operațiune serioasă în zona economică, politică, instituțională sau de influență strategică.
În schimb, organizezi isterii publice și media, „vânători” cu potere ad hoc pe Facebook, liste și demascări care, în schema mare a lucrurilor, nu fac decât:
1. să fie diversioniste și să abată atenția de la potențialele influențe și prezențe grele;
2. să ducă în penibil întreaga idee a demascării influenței ruse în România.
Când arăți peste tot și totul — chiar și cele mai implauzibile aspecte — drept „influență rusă”, nimic nu mai este, de fapt, influență rusă. Totul degenerează într-un circ de prost gust din care se hrănesc niște atârnători care, prin simpla lor prezență și prestație, duc în ridicol întreaga problemă.
CULMEA RIDICOLULUI: ALEGERILE ȘI FIASCOUL LOR
Culmea este că, după ani de practicare a acestui sport — perioadă în care orice sistem sau inițiativă serioasă ar fi avut timp să demascheze și să demanteleze si „mama spionajului rus” în România, dacă ar fi fost să ne luăm după câtă agitație și cât circ au făcut pe toate canalele — vin alegerile și… surpriză.
Cel mai important moment al sistemului legitimității democratice, momentul electoral suprem, este declarat compromis de… interferența rusă.
Și nici până azi nu ni s-a explicat clar: cum, prin ce mecanisme, și care sunt dovezile concrete.
DESPRE CE SE VORBEȘTE, DE FAPT, AICI?
Ca bătaia de joc și circul să continue, chiar și după acest moment, oamenii aceștia și atârnătorii lor merg mai departe ca și cum nu ar exista nimic de raspuns, meditat sau clarificat. Continuă exact cu același discurs diversionist și isteric.
Realitatea nu pare să mai conteze în această formă de delir public indus de niște persoane care in buna parte par fie iresponsabile, fie au probleme serioase de cogniție, fie ambele.
Mai nou, ceea ce era de domeniul evidenței și bine cunoscut — unul dintre puținele nume confirmate și coroborate ca agent rus cu mult înainte ca această mascaradă online și media de „vânătoare de agenți” să fie declanșată — este reciclat redundant pentru a alimenta în continuare acest circ. Prilej de nouă ilustrare a vectorilor acestei bătăi de joc naționale, aflați pe pilot automat sa isi faca autoreferential si troglodit numarul cu care ne-au obisnuit.
CUI FOLOSEȘTE ACEASTĂ CIRCOTECĂ?
1. Rețelelor de influență interne
În primul rând, unor rețele din România care au tot interesul să își acopere propriul portofoliu de corupție, trafic de influență și măsuri active de la interfața dintre partide politice, servicii și mediul de afaceri. Aceste rețele s-au poziționat diversionist ca „luptători anti-ruși” pentru a deturna atenția de la propriile activități și, mai ales, de la ceea ce s-a întâmplat în perioada pandemiei, când au contribuit masiv la devalizarea și dezechilibrarea bugetelor și politicilor publice.
Aici se cunosc, cu nume și prenume și rețea organizațională, câteva exemple de acest fel, inclusiv relații directe cu statul paralel și SRI.
2. Structurilor de influență ale altor state
În al doilea rând, structurilor de propagandă și influență ale altor state decât Rusia, active pe teritoriul României. Nimic nu le avantajează mai mult decât o isterie fără cap și fără coadă, care nu duce nicăieri, dar care le așază automat de partea „bună” a relației cu statul român, lăsându-le să opereze nestingherit.
3. Partidelor fără proiect real
În al treilea rând, unor partide și forțe politice românești care nu au aproape nimic de oferit în termeni de doctrină, ideologie, politici publice sau proiect politic coerent, dar care pot îmbrăca mantia antirusismului pentru a suplini acest vid. Electoral vorbind a fost mana cereasca sa te poti concetra pe pericolul rus si sa poti evita discutia despre budget, datorie, inflatie, criza economica.
4. Veleitarilor și ratatilor profesional
Și, desigur, tuturor veleitarilor: intelectuali publici, rebuturi ale mediului academic și profesional care încearcă să își recupereze eșecul profesional prin online, parazitând cauze publice în speranța că ceea ce lipsa de talent și performanță nu le-a dat profesional în publicații, săli de conferință și edituri, le va da mass-media și rețelele sociale, în bule și studiouri.
Pentru unii dintre ei, a fost literalmente mană cerească acesta aflare in treaba, să poată „demasca”, face liste și lupta imaginar cu Putin pe internet, să se refugieze în propagandă și activism după eșecul penibil în profesia sau disciplinele cu care se identifică.
Și toate acestea, repet, în condițiile în care este foarte probabil să existe într-adevăr forme de influență rusă reală în România — numai că, în mod curios, niciodată nu putem pune degetul pe ele în mod serios și sistematic.
MARELE CÂȘTIGĂTOR: RUSIA ÎNSĂȘI
În sfârșit, există și un alt mare câștigător. Rusia însăși.
Tot ceea ce au făcut acești oameni a fost:
1. să creeze o atmosferă în care problema influenței ruse a fost tratată neserios și compromisă prin ridicol;
2. să amplifice artificial percepția unei prezențe mediatice masive ruse, când de fapt cei mai mari producători ai acestei aparențe erau chiar istericii care strigau „rușii!” în toate direcțiile;
3. să permită eventualilor actori reali -agenti straini- să funcționeze mai degrabă nestingheriți.
Cel puțin aceasta este concluzia la care ajungi dacă iei în serios chiar modul în care artizanii acestei circoteci ne prezintă lucrurile și astăzi.
Nici măcar acum oamenii aceștia nu înțeleg răul pe care l-au făcut societății românești: toxicitatea, polarizarea, ura, minciuna și calomnia, subminarea proceselor democratice, și a normelor nu doar liberale, ci pur și simplu civice și de coexistență civilizată.
ȘI TOATE ASTEA PENTRU CE?
Cine a câștigat și câștigă din toate acestea?
În niciun caz statul român sau societatea românească.
Momentan au câștigat:
1. Rusia;
2. o clasă politică coruptă;
3. o rețea de influență transnațională parazitară care, după toate aparențele, nu lucrează în interesul României;
4. agenții și acțiunile unor alte puteri în România, care au impus, în confuzia creată, agende, forme de discurs și orientări care subminează interesul național;
5. rețele nationale de corupție si traffic de influenta operand tranzactinal la intersectia dintre institutiile statului;
6. și o pleiadă de intelectuali publici, jurnaliști și universitari ratați care, în incapacitatea de a-și face respectivele meserii profesionist și onest, impotenti intelectual și profesional, s-au descoperit „aflați în treabă” în businessul de luptători anti-ruși în mass-media și online — o iluzie de importanță specială și mare relevanță pentru niste egouri disproportionate in asteptari in comparatie cu potetialul real.
Cam acesta este bilanțul la această oră.
Între timp, eventualele rețele ruse infiltrate în România își fac bine-mersi treaba și beneficiază de confuzia de percepție și instituțională creată de acești oameni, în vreme ce rebuturile mass-media “de calitate” și ale pretentiilor intelectualității romanesti refugiate in activism si propaganda alaturi de intretinutii retelelor de coruptie nationala -și-au găsit, în sfârșit, o cauză la nivelul capacităților lor reale: sceneta de prost gust în care joacă rolul unor James Bond de provincie în lupta imaginară pe internet cu agenții Imperiului.
Autor: Paul Dragos Aligica
Sursa: Paul Dragos Aligica FAcebook