Probabil ține de teoria lucrului bine facut! Generarea și apoi exploatarea emoției. Ne-a spus-o însuși președintele taciturn într-un acces de locvacitate. Cu o grimasă cinică și cu o voce deloc emoționată.
Într-o lume atât de îndrăgostită de viață, moartea impresionează mai mut decât iubirea ori nașterea ori alte încercări umane. Deci să generăm emoție prin morți. Iată o idee frumoasă și liberă.
Prima încercare de împlinire a vrerii prezidențiale, înscăunarea „guvernului meu”, prin intermediul emoției (cu morți) și persiflarea democrației prin intermediul mitingurilor spontane (cu vii), a avut un succes deplin. Experimentul s-a numit Colectiv iar primul ministru instalat pe baza lui s-a numit Dacian Cioloș.
Acum se reactivează metoda. Pare a fi o tentativă de exploatare a statisticilor negative. Dacă România tot se flă pe locul doi, după Bulgaria, la rata anuală a mortalității din UE (1530 decese la 100 000 locuitori), măcar să profităm cumva de pe urma acestei „particularități”.
Propagandiștii revoluției de la distanță (adică, în cazul nostru, prin intermediul diasporei) și-au făcut următorul calcul:
- Câți protestatari au fost în Piața Victoriei la mitingul din 10 august 2018? Să zicem 50 000;
- Care este, conform INS, rata anuală a mortalității printre aceștia? 765;
- Câți dintre aceștia mor, statistic, într-o lună? 64;
- Dar în zece zile, câți mor? 21!
Și atunci: nu găsim noi, printre participanții la protest, măcar unul (dintre cei 21 statistic decedați) care să fi murit între timp (din 10 august până în 20 august)? Să spunem că l-au ucis gazele jandarmilor? Și să-l transformăm, astfel, în martirul clipei?
Ei bine, l-au găsit! Cetățeanul Ilie Gâzea, 62 ani, din Turnu Măgurele. Dumnezeu să-l ierte! Nu vreau în niciun fel să-i întinez memoria, nici să-i îndurerez în plus, printr-un cuvânt nepotrivit, pe cei apropiați lui.
Dar, precum hienele, s-au năpustit asupra acestuia alde Căutiș și haita de la Realitatea TV pentru a-l scoate din sicriu și a-l prezenta națiunii drept victimă a represiunii jandarmilor din Piața Victoriei. Sperând că astfel o să ridice tensiunea națiunii spre împlinirea unui al doilea Colectiv.
Că există declasați care se pretează la astfel de golănii morbide, nu mă miră! O națiune este un organism viu care, prin natura lucrurilor vii, mai și defechează. De-asta există veceuri. Ceea ce, însă, mi-e mult mai greu să accept, este că în coloana acestor necrofagi (dacă nu chiar la comanda lor) se aliniază Liiceni și Tismăneni și chiar un președinte de țară care îi laudă și îi încurajează să persevereze.
Să scoți morții la înaintare ca să profiți de emotivitatea românului statistic este tot o formă de atac cu gaze lacrimogene. Dar nu una acoperită de lege și îndatoriri de serviciu ci una ilegală și imorală.
Mă întreb acum, după ce a trecut de la Colectiv un timp al limpezirii: cine oare a respectat mai pur memoria tinerilor nevinovați ce au murit asfixiați în acel club al groazei? Cei care s-au cățărat urgent pe tragedie, manipulând, mințind și ajungând nedemocratic la putere sau ceilalți, anonimii, tăcuții, pioșii, majoritarii care s-au văzut deposedați printr-un rapt politic de rezultatele votului lor?
Da, asistăm la o tentativă de remake. Cu aceiași regizori dar cu alți morți.
Sursa: Contele de Saint Germain