Studiile făcute de experţii polonezi în domeniul aviaţiei militare au scos la iveală carenţele contractelor cu americanii şi au pus pe tapet problemele cu care s-au confruntat de-a lungul anilor militarii din Polonia. Cu toate că fosta ţară a Blocului Comunist a contractat aparate noi, costurile au depăşit cu mult capacitatea Ministerului polonez al Apărării de a le întreţine şi de a le menţine operabile. România vrea să cumpere aceleaşi avioane, dar cu 30 de ani mai vechi.
Prezentat ca un succes strategic şi economic, contractul de achiziţie a celor 48 de avioane F-16 noi americane, de către Polonia, se pare că are numerose probleme ce ţin de costurile foarte mari de operare, de cele pentru asigurarea logistică şi de mentenenţă, dar mai ales de instruirea piloţilor polonezi. În 2003, Polonia a cumpărat 48 de avioane de luptă F-16. Primul avion a aterizat la baza aeriană din Krzesiny în noiembrie 2006. Livrările au fost finalizate în 2008. Trebuia ca piloţii Forţelor Aeriene Poloneze să fie instruiţi în SUA, însă organizarea a fost deficitară, astfel încât, în 2010, Polonia avea tot atâţia piloţi instruiţi câte avioane achiziţionase. În 2012, Forţele Aeriene poloneze trebuiau să aibă 72 de piloţi instruiţi. Deşi acum pregătirea acestora are loc în Polonia, FA poloneze au planificată şi aprobată posibilitatea de a instrui piloţi în SUA până în 2015 (dar nu mai mult de trei-patru pe an). Doar şase piloţi au fost instruiţi în Polonia până la sfârşitul lui 2011.
Mentenanţa avioanelor nu este încă integrată în Polonia
În ciuda diverselor planuri de a crea un centru de servicii în Polonia, în cadrul companiei WZL-2 Bydgoszcz, Polonia nu şi-a dezvoltat nici până acum capacitatea de a întreţine avioanele în ţară. De aceea, este nevoie ca mai multe componente ale avionului să fie reparate în SUA. Până la sfârşitul lui 2010, aproximativ 800 de componente au fost trimise înapoi producătorului (ceea ce înseamnă o medie de 200 de componente pe an). Producătorului îi ia 100-110 zile să repare componentele. Mai mult decât atât, problema transportului şi a administrării ocupă atât de mult timp, încât se ajunge ca o componentă defectă să nu fie utilizată o perioadă de 216 zile, în medie. Forţele Aeriene poloneze estimează că rata de funcţionalitate a avioanelor F-16 este undeva între 65-70%. Asta înseamnă că doar 30 din cele 48 de avioane sunt pregătite de luptă. Surse neoficiale susţin că doar 10 din cele 32 de avioane de la baza aeriană Krzesiny sunt pregătite de luptă. Un raport a arătat că, în 2007, un avion F-16 se strica, în medie, la fiecare șapte ore de zbor.
Costuri imense pentru pregătirea bazei şi instruirea personalului
Modernizarea bazei aeriene din Łask şi pregătirea ei pentru a găzdui 16 avioane F-16 au costat aproximativ 840 de milioane de zloţi (aproximativ 400 de milioane de euro). Din noiembrie, aici staţioneză şi un detaşament al USAF cu avioane F-16, detaşament destinat pregătirii piloţilor polonezi. Conform standardelor americane, Polonia are nevoie de 1.100 de tehnicieni pentru întreţinerea celor 48 de avioane de luptă F-16. Costul pentru instruirea unui tehnician în SUA se ridică la nu mai puțin de 300.000 de dolari.
F-16 cu prea multe defecţiuni tehnice
Problemele legate de fiabilitatea avioanelor F-16 poloneze au început încă de când acestea erau în drum spre Polonia. Unul dintre avioane a fost nevoit să efectueze o aterizare de urgenţă în Keflavik, Islanda, în drumul său dinspre SUA. Generalul Błasik, la vremea aceea comandant al Forţelor Aeriene poloneze, a spus că au fost descoperite 1.117 defecţiuni la cele 31 de avioane F-16 livrate Poloniei în 2006 şi 2007. Astfel, oficialul polonez a dat publicităţii o listă cu 281 de defecţiuni descoperite la primirea avioanelor, în timpul reviziilor efectuate la bazele aeriene din Polonia. Alte 393 de defecţiuni au fost descoperite în timpul întreţinerii operaţionale a avioanelor, alte 343 având loc în timpul zborului, dintre care patru au provocat aterizarea de urgenţă a aeronavelor. Alături de cele 48 de avioane, Polonia a primit din partea SUA şi un lot de pneuri defecte, ce fuseseră anterior refuzate de Grecia. Mai grav este faptul că, la 17 ianuarie 2008, ca urmare a unei defecțiuni de software, pilotul unuia dintre avioanele F-16D, cu numărul 4.079, care efectua un zbor standard de antrenament, la 10.000 de metri altitudine, a pierdut deodată controlul avionului. Ulterior, pilotul a recăpătat controlul, la altitudinea de 8.000 de metri. În mod surprinzător, Maiorul Rogus, ofiţerul de presă al Forţelor Aeriene poloneze la acea vreme, a spus că în manualul avionului F-16 era menţionată şi acceptată posibilitatea unei pierderi bruşte de 2.000 de metri altitudine.
Probleme legate de realizarea offset-ului
În cadrul offset-ului oferit de americani (în valoare de peste 4,5 miliarde de dolari) era inclusă şi sprijinirea vânzării a câte 100 de avioane poloneze – modele M18 şi M28, împreună cu modernizarea celor din urmă. Se apreciază că SUA au blocat contractul negociat anterior pentru exportul a 10 avioane M28 către Indonezia, prin dezvăluirea de informaţii false, conform cărora Malaezia a cumpărat un număr similar de avioane la aproape jumătate din preţul pretins Indoneziei. La începutul realizării offset-ului, a fost luată în considerare posibilitatea producerii carcaselor sistemelor de recunoaştere în Polonia. În final, sistemele au fost produse în Israel. Experţii sunt de părere că până acum nu a existat niciun transfer real de tehnologie între SUA şi Polonia, în partea care privea aviaţia militară.
Investiţie „pe butuci”
Contractul polonez a presupus, în linii mari, achiziţia a 48 F-16 noi, (F-16 C/D Block 52+), de ultimă generaţie din punct de vedere tehnologic, la prețul de 3,2 miliarde de dolari, obţinându-se un offset de 6 miliarde de dolari – investiţii directe americane în economia Poloniei.
Având tot acest precedent din Polonia, este dubioasă intenţia României de a achiziţiona 9-12 avioane F-16 la mâna a treia de la portughezi. Dacă la polonezi nu s-a reușit, nici după opt ani, integrarea completă, la noi, unde avem de-a face cu avioane vechi de 30 de ani, eforturile financiare şi umane vor fi, cu siguranță, o mare risipă.
MApN o ţine pe a lui
Un răspuns pozitiv în această problemă a venit chiar din partea MApN, care a declarat că „achiziţiile pentru Apărare se derulează într-un sistem integrat în concordanţă cu doctrina şi cerinţele forţelor armatei, precum şi cu resursele avute la dispoziţie. În negocierile care se vor purta pentru achiziţia de avioane F-16 aflate în uz la Forţele Aeriene portugheze, în cadrul pachetului de suport logistic aferent acestora, se va solicita realizarea de operaţiuni compensatorii, având în vedere respectarea Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 1.891/ 2002, cu modificările şi completările ulterioare. Ministerul Apărării Naţionale este interesat de implicarea industriei naţionale în înzestrarea Armatei şi de asigurarea, în plan naţional, a mentenanţei sistemelor şi echipamentelor militare”.
Mădălin Pribu
sursa: ziuanews.ro