Atac cu rachete de croazieră în Siria. Ca să nu se zică, vezi Doamne, că marile democrații – far nu fac nimic împotriva ”dictatorilor”. Adică nimic. Pentru că, practic, este ultimul gest ce lipsea pentru ca acțiunile SUA, Marii Britanii și Franței să-și piardă orice urmă de legitimitate. Coana Merkel a stat pe coada ei. Dintr-un calcul cât se poate de practic: decredibilizarea celor trei duce la creșterea influenței, și capacității de negociere, ale RFG.
Un nou pas în creșterea dezordinii mondiale, încă un cui în coșciugul ordinii post-belice, bună, rea, cum a fost ea, care ne-a ferit de un conflict generalizat timp de mai bine de șapte decenii. De acum vom merge din rău în mai rău. Cu toate costurile aferente.
…………………………………………………………………………………………
Încă ceva, despre atac: rușii au dizlocat în Siria mijloace importante de contramăsuri electronice, inclusiv de genul celor care modifică semnalul sateliților GPS. Aceste mijloace sunt responsabile, în mare măsură, de ratarea țintelor. O rachetă de croazieră este dirijată acum prin GPS, având o serie de rectificări de traiectorie, bazate pe viteza față de sol, și pe cartografierea terenului. În faza terminală este dirijată de cartografiere: calculatorul compară imaginea din memorie cu imaginea de pe teren. Or, odată deviate de la țintă cu alterarea semnalului GPS, ce mare lucru este să construiești ceva care să semene cu presupusa țintă? Doar nu credeți că poza din memorie chiar este la o rezoluție de revistă glossy?
Apărarea AA a evoluat, cuprinde mai multe straturi, și o gamă extinsă de mijloace. Contramăsurile electronice devin esențiale, în caz de atac cu rachete de croazieră și cu avioane, sau drone. În cazul rachetelor balistice-n-au fost folosite în Siria-lucrurile se schimbă. Or S 400 este folosit în primul rând împotriva obiectelor balistice, cu viteză mare. De asta nu s-au deranjat rușii. Iar sirienii au folosit intens nu S 300, ci bătrânul(vorba vine!) Buk, și nou-nouțul Pantir S.
Să vedem acum bilanțul și pagubele. Dincolo de astea, rămâne lipsa de legitimitate a atacului. Și pe asta n-o rezolvă nici Dracu!
…………………………………………………………………………………………
Cele o sută de rachete de croazieră lansate noaptea trecută, costă, ele singure, între 150 și 200 de milioane de euro. Plus costul orei de zbor(în medie 20.000 de euro de aparat), plus costul orar al operării grupării navale americane, franceze și engleze, ajungem la vreun miliard de euro distracția de astă noapte. Ce puteau face cu banii ăștia în reconstrucția Siriei și în reconcilierea din zonă! Să punem la socoteală și costurile răspunsului armatei siriene, mai mici, dar tot ajung pe la vreo 20 de milioane de euro. Dar de ce să nu mai pună pe el niște slană complexul militar industrial? Să fie primit! Investești câteva mii de euro într-un filmuleț cu ”atrocități”, și se urcă pe tine banii! Asta e democrația liberală, nu?
…………………………………………………………………………………………
Tot atacul de astă-noapte, împotriva Siriei, a fost un teatru prost, menit să salveze fața celor trei idioți, care au vorbit fără să gândească. Nu am văzut până acum nicio referire la faptul că atacatorii (care au lansat rachete nu doar de pe nave/submarine, ci și de pe avioane) au folosit rachete anti-radar. De obicei un astfel de atac începe prin a neutraliza apărarea anti-aeriană a inamicului, prin mijloace combinate, pomenitele rachete anti-radiație, și prin contra-măsuri electronice, active și pasive.
Sirienii au folosit arme vechi, din anii 50-70 ai secolului trecut, modernizate în parte. Radarele sunt niște ținte uriașe, raportate la ceea ce știu să facă actualele mijloace de detecție. Faptul că au interceptat/distrus circa 70% din rachetele de croazieră lansate este o performanță remarcabilă. Care n-ar fi fost posibilă dacă americanii ar fi atacat întâi apărarea antiaeriană. Ce s-a jucat, e greu de înțeles. Oricum lucrurile sunt complicate și fără gesticulația asta războinică de prost-gust.
Autor: Constantin Gheorghe
Sursa: Constantin Gheorghe