„Bazele politice ale Uniunii Europene nu au fost nicicând asezate“, scrie Clive Crook intr-un comentariu din „The Atlantic“. Criza politica nu a slabit aceasta structura: „venind mai rapid decât arhitectii ei si-ar fi dorit – adica inainte ca votantii sa se conformeze planurilor lor – criza politica si economica a aratat cât de slaba era constructia, de la bun inceput“.
Proiectul european, arata Crook, e pe cale sa-si demonstreze ineficienta; Grecia e problema imediata, insa molima se raspândeste mult mai departe. Conducerea Uniunii Europene, departe de a fi fost una stearsa, a fost prea stridenta, pentru mult prea mult timp, si nu si-a luat in serios cetatenii. „Când s-a intâmplat ca Uniunea Europeana sa captiveze imaginatia unei largi parti a locuitorilor sai?“, se intreaba eseistul. „Proiectul european a fost unul elitist, de sus in jos, inca de la bun inceput. Liderii sai au adoptat, adeseori pe fata, conceptia ca votantii europeni nu stiu ce e bine pentru ei si ca trebuie sa fie condusi spre iluminare“.
In cea mai mare parte a timpului, cetatenii cu drept de vot nu au fost consultati in privinta destinului Uniunii. Când s-a intâmplat sa fie consultati si ei au votat nu, „guvernele s-au incapatânat sa puna in continuare intrebarea pâna când cetatenii ar fi votat asa cum trebuie“. Bazele politice ale Uniunii, arata Clive Crook, nu au fost asezate niciodata si, in ciuda acestui fapt, arhitectii ei au continuat sa construiasca tot mai sus. „Istoria si prudenta de bun-simt ar fi dictat ca Uniunea sa fie ori intinsa si putin adânca (o zona a liberului schimb, cu zorzoane menite sa-i atraga pe noii veniti), fie restrânsa si adânca (o uniune politica tot mai compacta, limitata la tarile ce si-ar fi dorit sa intre in asa ceva)“.
Dintre cele doua, Clive Crook e de parere ca ar fi fost preferabila cea dintâi. „Insa arhitectii, scrie el, n-au avut nici macar atâta minte incât s-o aleaga pe cea de-a doua. Ambitiile lor nu au cunoscut nici un fel de limite. Au pornit sa creeze o Uniune care era in egala masura intinsa si adânca. O constitutie federala, un parlament, un executiv puternic, la centru, o banca centrala, o moneda – si fara nici un fel de liant al unei identitati europene. In ceea ce priveste scara de referinta, ei bine, cu cât mai mare, cu atât mai bine. Azi Grecia, mâine Turcia. Si de ce sa ne oprim acolo? Curata nebunie!“.
Uniunea Europeana, scrie eseistul, ar fi putut renunta la ambitiile de a fi atât o superputere militara, cât si una economica pentru a se transforma intr-un spatiu al confortului. Problema e ca, asa cum aceasta criza economica a demonstrat, Europa nu-si putea permite, de fapt, „pensionarea in huzur“. „Suprematia militara si economica reprezinta aspiratii colectiviste – e nevoie de sentimente nationaliste puternice pentru a le da un inteles. Europa ar fi putut sa aiba cele mai frumoase orase, cea mai buna mâncare si cel mai bun vin, cea mai bogata istorie culturala si cele mai lungi vacante fara sa fi fost necesar sa-si transforme locuitorii in «europeni»“, crede Clive Crook. Telul admirabil de a fi prima in ceea ce priveste calitatea vietii „nu necesita nici un fel de uniune politica, cu atât mai putin dezirabila atunci când pui mare pret pe diversitatea culturala“.
Insa, spre deosebire de europenii de rând, arhitectii Uniunii nu s-au multumit cu succesul stilului de viata european; ei si-au dorit ca UE sa fie o superputere politica si una economica. „Si ia priviti cât de departe au ajuns“, ne indeamna Crook. „Ambitia le-a fost cel mai mare cusur. Ceea ce nu s-au obosit niciodata sa obtina a fost increderea populara si aceasta e una din cauzele pentru care Uniunea Europeana are, in prezent, probleme asa de mari“.
In trecut, guvernele Europei au raspuns presiunilor asupra Uniunii incercând sa accelereze ritmul integrarii; e posibil ca acest lucru sa se intâmple din nou. „De fapt, scrie Crook, deja se intâmpla. Planul de salvare a Greciei e un pas inainte imens, in felul sau, iar noutatile nu se vor opri aici. Acum se vorbeste despre un control mai puternic, de la centru, asupra guvernelor nationale“. Cetatenilor cu drept de vot nu le va placea asta, insa parerea lor nu a fost, oricum, luata vreodata in serios.
CATALIN STURZA
sursa: revistacultura.ro