Urmăresc mâhnit disputa dintre unii credincioși ortodocși și biserică pe chestiunea vaccinării și o asemuiesc cu disputa mirenilor cu preoții pentru menținerea unor obiceiuri împământenite și asimilate ca fiind ortodoxe, cum ar fi împărțitul pomenilor peste căpătâiul mortului. Cultul nu este, de multe ori, același lucru cu dogma. Multe dintre obiceiuri sunt precreștine. Tot așa, trebuie să înțelegem că ortodoxismul nu vine împotriva științei și nu face un scop din asta.
Este o neînțelegere și o gravă contradicție între așteptările unor credincioși, pe de o parte, și mesajul și înțelegerea creștină, de cealaltă. Pare că lupta pe care o duc mulți de pe poziții conservatoare împotriva autorității statului ii determină să atragă și biserica de partea lor. Biserica lui Hristos îndeamnă la smerenie și cumpătare și dragoste de semeni. Ea nu este nici reacționară, nici revoluționară. Când ne confruntăm cu fenomene care depășesc capacitatea noastră de înțelegere și de control, nu putem să fim altfel decât uniți. Dar, uniți în cumpătare și în smerenie.
Nu cred că este nici treaba bisericii să fie amestecată în campania de vaccinare. Un politruc ca Dan Barna poate să ceară parteneriat cu biserica pentru vaccinare, dar el o face de pe poziție politicianistă, de dregător neinteresat de treburile bisericii și nici chiar de binele poporului, în opinia mea. Asta e treaba lui. Nivelul lui de credibilitate este zero. Pentru biserică, e important să îndemne la chibzuință și nu să se ridice împotriva autorității și nici să se angajeze în campanii de acest fel.
Acum, dacă mulți prelați și preoți aleg să se vaccineze, nu înseamnă că asta e poziția bisericii, la fel cum alegerea de nevaccinare nu este un indemn de luptă împotriva statului care procedează firesc la mijloace de combatere a pandemiei. Trebuie să admitem că situația actuală este una excepțională și că ne forțează nouă ca societate limitele acceptării libertății individuale. Libertatea de alegere trebuie să rămână un pilon fundamental, fie că ne convine, fie că nu. Statul este însărcinat să protejeze sănătatea publică, dar nu este mandatat să treacă peste voința individuală, forțând vaccinarea, câtă vreme nu este dovedit nici măcar științific că opțiunea sa este una perfect justificată. Cum ar putea biserica să participe la un astfel de legământ? Pe de altă parte, asimilarea vaccinării anticovid cu dușmanul nevăzut al creștinismului este o inepție la care, iarăși, biserica nu se poate face părtașă. Să rămânem, deci, echilibrați, într-o astfel de dispută care nu servește nici binelui comun, nici scopului duhovnicesc.
Autor: Cristian Moisoiu