Puteți ține șirul vedetelor care s-au făcut de râs la acest campionat european? Eu le-am pierdut șirul. Echipele mari joacă foarte slab. Fotbalul tip corporație își arată limitele, jucătorii sunt obosiți, plictisiți, au impresia că joacă numele în locul lor. Poți număra pe degete meciurile care au mai arătat ceva fotbal. Un campionat ratat, parțial din cauza pandemiei, parțial din cauza UEFA, care a ales o formulă de organizare complet neatractivă, împânzind campionatul în toată Europa și nicăieri.
Echipele sunt nevoite fie să parcurgă distanțe mari, fie să se confrunte cu reguli de pandemie. Spectacolul din tribune lipsește, suporterii sunt supuși unui regim draconic, de adaptare la condițiile de pandemie, cu imunizare și teste, putini sunt cei dispuși să facă un efort material și psihic suplimentar pentru a fi alături de echipele lor.
Un campionat de fotbal eșuat, venit pe un fond de criză, dar prin care putem vedea ce reprezintă globalizarea (sau europenizarea) forțată, vedem limitele: un model în care nu lipsesc marile corporații, nu lipsesc marile vedete, dar care sunt prezente doar cu imaginea, cu vânzările, dar nu și cu sufletul, este prezentă tehnologia digitală, dar ne lipsește publicul, în care este mimat spectacolul, dar lipsește fenomenul.
Fotbalul este imaginea fidelă a vremurilor pe care le trăim, mult show, dar puțin spirit.
Autor: Cristian Moisoiu