Cristian Moisoiu: „Cum vă place noua normalitate? Cum am putea-o denumi? Contemplarea naturii moarte.”

Stând la o cafenea în Pipera, îl întreb pe cafengiu, care stătea și el la o cafea, cum merge treaba, dacă mai vin oamenii la clădirile de birouri. Zice, nici 20%. Firmele au renunțat la o parte din spațiile de birou, angajații lucrează de acasă. Zice că nici nu o sa mai revină, pentru că firmele optimizează costurile, iar regulile lumii în care am intrat nu se vor mai schimba.

Vă aduceți aminte acum mai bine de 10 ani, China era comentată de analiștii occidentali ca un eșec al capitalismului de stat, care se vede nevoit să producă orașe fantomă, pentru ca să prevină o criză, având capacitatea de supraproducție? Iată că neoliberalismul de tip occidental a ajuns tot într-o fundătură, creând orașe fantomă, nu din supraproducție, ci din exces de capital. Criza sanitară a scos în piață alte mii de miliarde de dolari. Unde s-au dus toți acești bani? În economia reală? Nicidecum. Statele dezvoltate au și ele probleme cu infrastructura reală, deja învechită. Dar, statele sunt supraindatorate, nu își permit investițiile respective. Mediul privat nu investește in infrastructură pentru că rata rentabilității este mică, comparativ cu câștigurile pe care ți le asigură bulele speculative. Și, apoi, infrastructura nu e “verde”.

Drept urmare, s-au inflat piețele de capital și piețele valutare, economia fictivă. Nimic nu este mai rentabil azi ca specula imobiliară sau specula valutară. Am avut creșteri spectaculoase ale capitalizării pe zona imobiliară, in coloșii digitali, în cripto monede, indicii bursieri au urcat spectaculos în ultimul an. Acolo sunt miile de miliarde de dolari aruncate în piețe. Vă puteți întreba cum de se construiesc încă orașe întregi de clădiri de birouri, inclusiv în București, din moment ce e o cerere tot mai scăzută de spații de birou. Și eu mă întreb. Ce rentabilitate mai au dezvoltatorii imobiliari, din moment ce nu vând aceste spații? Ce produc criptomonedele? Care mai este rolul banilor? Criptomonedele sunt bani sau produs, mijloc de economisire, mijloc de schimb, ce sunt? Lumea zice că e Blockchain, elementul de încredere dat de tehnologie. Păi, la fel este și Fortnite, jocul în care îți poți cumpăra personaje (boți) și ii adaugi caracteristici noi. Ficțiuni. Produse ale imaginației. Ca să schimbi criptomonedele în ce? În alte produse fictive, creații ale minții umane, o poveste fără sfârșit. Totul este o ficțiune. Întregul model neoliberal atârnă de o ficțiune. Fondurile care finanțează aceste dezvoltări imobiliare ascund decuplarea de economia reală prin infuzie de capital, este efectul banilor ieftini. Cumpărând bani, pare că și investesc profitabil. Poate exista o gogoriță mai mare ca asta? Și vorbim de sustenabilitate. Băi, dar cad poduri, se degradează drumuri, întârzie trenuri, cum e asta sustenabil dacă nu le mai refaci, dacă banii pe care ii ai nu mai cuplează cu nevoile reale și atârnă de povești nemuritoare?

Avem, așadar, două modele majore în economia mondială astăzi: capitalismul chinez de stat și neoliberalismul de tip occidental. Unul, planificat, nu corelează oferta cu cererea, ca să mențină modelul de producție și ritmul de creștere. Celălalt nu corelează oferta cu nevoile reale, ca să mențină morișca circulației capitalului. Deci, cam același lucru, niciunul nu este sustenabil.

Cum se vor reinventa ele? Teoretic, China dispune de încă 10 ani dividend demografic. Și dispune de acea rezervă masivă de dolari. Ce înseamnă asta? Că undeva există un potențial de cerere, de locuințe, de consum, dar și de producție cu forță de muncă ieftină, încă vreo 3-400 de milioane de chinezi săraci, care vor putea produce pentru întreaga lume. Încă mai poate strămuta populații în acele orașe fantomă, creând imaginea unui model economic cu o finalitate rezonabilă. În realitate, acest lucru nu se poate face prin dictate și control, fără a dezechilibra ceva la nivel macroeconomic și social.

Neoliberalismul, in schimb, pentru a se reinventa, creează noi povești de “succes” : bula verde și bula digitală, un nou capital care inflează noua economie, creează o nouă cerere și noi nevoi de consum. Sunt ele sustenabile? Sustenabil era dacă reducem risipa, nu dacă adăugăm alta. Totul este “ecologic” azi, electrocasnice, mașini, locuințe. Dar, sunt atât de ecologice electrocasnicele că trebuie înlocuite o dată la 5 ani, nu la 15 ca înainte și când puteau fi reparate. Mașini electrice cu baterii care poluează pentru producția lor mai mult decât carburantul unei mașini pe benzină în toată durata ei de viață. Locuințe? Păi, ridicăm cartiere întregi de clădiri de birouri care nu mai sunt folosite, ce sustenabilitate?

Care mai este scopul economiei? Nu este el bunăstarea oamenilor? E ca și cum observi că ți se degradează locuința, că ar trebui sa ii refaci structura, să mai consolidezi, să renovezi și, în loc de asta, cică nu mai e sustenabil, o abandonezi, îți faci o grădină frumoasă, mare, eventual cu o nouă facilitate în afara locuinței, un cort, dotat cu wifi 5G. Bine, dar casa rămâne să se dărâme, iar nivelul tău de trai scade. Faptul că o abandonezi ca să te muți în cort, să îți proiectezi un mediu virtual suprarealist, nu pare nici atât de economic, nici durabil. Dar, asta este noua economie, acesta este Green Deal, acesta e marele reset, un model suprarealist care ne spune că vom face o lume sustenabilă proiectând, pe lângă ceea ce am creat deja, noi facilități, cu un nou consum de resurse și mai puțin durabile decât cele anterioare, dar care perpetuează morisca de capital. Nici prea economic, nici prea sustenabil, o poveste fără sfârșit, contemplând natura moartă.