Administația americană, susținută de trepădușii ei de la FMI și Banca Mondială (WB), lansează acuzații la adresa Uniunii Europene că nu face destul pentru a susține Ucraina. Conform estimărilor WB, economia Ucrainei este afectată major de conflict, -35% creștere economică și 40% rata inflației pentru anul curent. Ar necesita o intervenție urgentă cu un sprijin de 38 miliarde USD pentru anul fiscal următor, spun aceștia, și 350 miliarde USD reconstrucția pe termen lung. US ar fi oferit pana acum 8,5mld USD, plus 4,5 mld USD aprobate pentru un nou sprijin, în timp ce UE, din cele 11 mld euro promise, nu ar fi donat efectiv decat 3 mld euro.
Ce nu spun însă corifeii administratiei americane, plus experti de vaza, ca, in fapt, Europa este prima care suporta costurile actualului conflict (exceptand Ucraina).
In primul rand, USA sustine acest efort prin extinderea bazei monetare de catre FED, plus aprobarea maririi plafonului de deficit, asadar, creand o noua datorie publica pe care o rascumpara restul lumii. FED isi permite sa foloseasca aceasta parghie, chiar daca a majorat dobanzile, pentru a controla inflatia. Dobanzile la euro, in schimb, au ramas aproape de zero, pentru ca state europene din Zona euro, puternic indatorate, sa nu intre in incapacitate de plata, chiar cu riscul de a vedea inflatia escaladand la niveluri record in ultimii 30-40 de ani. De aceea, cursul euro s-a depreciat masiv in raport cu dolarul american.
In al doilea rand, asa cum s-a angajat prin sanctiunile economice impuse Rusiei, UE a redus importurile de hidrocarburi din Rusia, de gaz, cu o treime, și petrol, cu aproape 15%, urmand a intra in vigoare embargoul aproape total asupra importurilor de petrol, incepand cu luna ianuarie. Practic, dupa primul semestru, cota de piata a Rusiei a scazut de la 40% din valoarea totala a importurilor de gaz, la 23%, iar la petrol, de la 26%, la 21%.
De inlocuirea gazului rusesc au profitat companiile americane și britanice, producatoare sau exportatoare de LNG, a caror cota de piata a crescut de la 7,2% la 17,4%, respectiv de la 6,4% la 15% din valoarea totala a importurilor UE. A profitat si Rusia care, desi a vandut cantitati mai mici, a incasat mai mult decat in 2021, in medie lunara. La petrol, de asemenea, cota de piata a SUA a crescut de la 8,4%, la 10,4%, neincluzând aici petrolul pe care tot companii americane il vand din Irak sau alte state petroliere in care opereaza companii americane.
In alta ordine de idei, costurile efective ale acestei decuplari s-au ridicat, conform datelor Eurostat, la circa 30 miliarde euro pe luna, in medie, diferenta suplimentara de pret pe care UE a platit-o pentru importurile de LNG si petrol. Sunt 16,4 miliarde euro platite in plus, in medie lunara, in T2, pe gaz, comparativ cu media lunara din anul 2021, deci de 3 ori mai mult și 14 milierde euro in plus pe petrol. Or, aceste cresteri ale costurilor cu produsele energetice au condus la escaladarea inflatiei, scaderea puterii de cumparare, presiune asupra cheltuielilor bugetare din tarile UE, care au intervenit pentru sustinerea consumatorilor si a economiei și scaderea competitivitatii internationale a industriei europene.
În fine, Europa suportă toate aceste costuri economice, mult mai mari decât SUA, care nu depinde de hidrocarburi rusești, iar costurile au fost socializate sub forma prețurilor liberalizate la energie și a inflației galopante, cum era de așteptat.
Ca atare, UE iese sărăcită din această situație, cu inflație galopantă, datorii în creștere, un cost necompetitiv al energiei și risc de stagflație (inflație și șomaj).
Daca in opinia expertilor de peste ocean, UE nu face destul pentru a sustine Ucraina, atunci poate ca ar trebui ca o parte din profiturile exceptionale pe care companiile americane le fac din specula cu LNG și petrol in Europa sa fie returnate si alocate Ucrainei. Un mic calcul ar arata ca din 16-20 miliarde euro lunar, incasate suplimentar, s-ar acumula rapid o suma uriasa ce ar putea sustine acest efort. Dar, e mai ușor să arătăm cu degetul.