Ceea ce se-ntâmplă pe piețele financiare și valutare este o demență fără sens. Am uitat complet care este rolul banului, care este menirea pieței libere, dar și a instituțiilor. Trăim cu siguranță o perioadă de neînțeles, cu multe necunoscute și lipsă de soluții, cu o economie care nu mai răspunde stabilizatorilor automați, în care teoriile economice clasice au devenit desuete, cu o tehnologie digitală folosită mai degrabă în scopuri meschine decât pentru a îmbunătăți viața oamenilor, a celor mulți, și de care profită toți aventurierii și lacomii planetei.
Pedalarea în gol pe aceleași instrumente și sisteme care au eșuat, care au generat inegalități sociale marcante, șomaj și datorii artificiale, nu face decât să alimenteze specula, având ca efect imediat adâncirea faliilor sociale. Monetarismul este o plagă pentru omenire, mai mare decât orice pandemie, pentru că în loc să ofere soluții optime, să reechilibreze economiile statelor, afectate de diverse crize și factori exogeni, conduce la o și mai mare degringoladă, la state falite, golite de resurse, de industrie și cetățeni părăsiți de orice formă de sprijin.
Lecția numărul unu de la care trebuie să pornească orice abordare holistică în domeniul economic este aceea că piețele financiare sunt iraționale, nu răspund stimulilor monetari și fiscali așa cum se bazează teoria economică clasică. Și asta pentru că aceste piețe dereglementate au suferit mutații în primul rând structurale. Sângele care irigă sistemul, cum spunea Samuelson, nu este sânge, ci este otravă, fie că poartă denumirea de dolar, euro sau bitcoin. Cum poate fi rațional ca un activ fictiv, produs al imaginației, ca bitcoin, să ajungă printre cele mai valoroase active din lume, în timp ce așa zișii investitori (in realitate, speculatori fără minime cunoștințe economice) să fie complet dezinteresați de investitii reale, de producție de bunuri care mențin viața omului, precum alimente de bază ? Asta nu e rațiune, e dincolo de capacitatea unui om inteligent de a înțelege și ordona prioritățile vieții. Piețele financiare au propria psihologie, dar este una perversă, o psihologie neumană, care îmbină trăiri perfect umane, dar rele, precum spiritul de turmă, lăcomia, ambiția de dominare, egoismul, dorința de înavuțire rapidă, cu algoritmi, inteligență artificială, care au în spate modele matematice cât se poate de cinice de maximizare a profitului prin operațiuni financiare. Asta nu e piață, e un casino la scară planetară. Și cu toate astea, li se dă credit. Mii de miliarde de dolari aruncate din biți pe piață de către băncile centrale, în scopul stimulării relansării economiei reale, au ajuns pe mâna speculatorilor și a profitorilor pe aceste piețe. Unde e rațiunea, care este efectul pozitiv pentru economie, pentru dezvoltare sau pentru societate? Absolut niciunul. Drumurile, căile ferate, rețelele electrice sau cele de aprovizionare rămân la fel de proaste, la fel de deficitare și se așteaptă ca în ele să investească statele. Care state? Alea supraindatorate? Cu costul cui pot suporta statele aceste datorii? Al contribuabilului, al celui care suportă plata de taxe și impozite, care suportă austeritatea inevitabilă sau devalorizarea monedei în care el își ia amărâtul de salariu. Și care își pierde locul de muncă pentru că statul e obligat să restructureze, să privatizeze, să cedeze active și resurse. Totul pentru profitul oligarhiei globale. Ologarhie care nu plătește impozite și taxe pentru a folosi la dezvoltare. Și asta pentru că banii pentru dezvoltare ajung fără dobândă (sau cu dobândă zero) în mana unora care vor să se joace cu prețurile acțiunilor și ale criptomonedelor. Care fac din rahat bici. Știți că orice platformă de astfel de jocuri monetare oferă 2 dolari la 1 dolar jucat de participanți, ca formă de împrumut cu costuri infime, pentru a specula valutar? Asta e rațiune?
Ce soluție există ? Trebuie ieșit urgent din paradigma monetaristă, banul trebuie legat exclusiv de producție, de economia reală, este singura posibilitate de a opri actuala demență. Dar, un stat nu poate face asta de unul singur, numai acord global o poate face, un nou sistem financiar internațional, care să pună o nouă ordine în lucruri. Altfel, această uriașă economie financiară, decuplată de tot ce înseamnă viața societății, va duce la falimentul statelor și al firmelor care trăiesc din ceea ce produc . Oamenii nu pot mânca bitcoini, nu se pot mișca cu proiecte de mașini stelare abracadabrante pentru care un Musk ajunge cel mai bogat om de pe planetă și cu asta cred că sunt cu toții încredințați. Fără o reglementare strictă a piețelor și instrumentelor financiare nu mai putem ajunge la fundamentele vieții, nu știu dacă interesează pe cineva, dar e o realitate la fel de cruntă ca și sănătatea oamenilor a acestui început de secol. Fiți pe pace!
Autor: Cristian Moisoiu