Am ajuns la o dezbatere ciudată : a cui e vina pentru crimele faptuite? A faptuitorului, a statului, a părinților, a victimelor? Nimeni nu mai tinde să judece după lege. Legea a devenit un cadru relativ. Intr-un stat modern, știm că se aplică legea. Ai comis o faptă împotriva legilor, ești pedepsit corespunzător. Nu este loc de relativizare. Într-o societate care relativizeaza drepturile și obligațiile, care relativizeaza individul, genul, e loc și de tocmeală. Si atunci, nu te mai poți numi stat. Contractul social devine decrepit. Nimeni nu mai are incredere in acel stat.
Le spun asta individualistilor fără frontiere, care cred că ordinea este ceva natural și că regulile sunt exagerate, licitezi, cum ar veni, pentru diminuarea lor. Le spun asta și progresistilor care cred că pot relativiza orice, de la individ, până la faptă. Statul este necesar să fie organic, să se știe clar de unde până unde se întinde, care sunt funcțiile și rolul. Actuala relativizare a regulilor și a individului conduce la haos, la nesupunere și revoltă și, inevitabil, inmultind numărul victimelor.
Autor: Cristian Moisoiu