Tot mai mult aud din piaţă, din discuţiile cu antreprenorii/patronii români, că nu au cu cine să lucreze, au proiecte, au idei, au bani, dar nu au cu cine să implementeze toate aceste lucruri.
La ZF Live, Raluca Stanciu, brand ambasador Franchwise, un consultant pe piaţa de francize, a spus că în acest moment nu banii sunt problema în businessul românesc, ci echipa/echipele de management, care nu se găsesc.
„Sunt bani peste tot, dar nu găseşti cu cine să lucrezi.” După criza din 2008/2009, piaţa s-a rupt în două, respectiv managerii de mijloc şi managerii de top au devenit din ce în ce mai puţini şi mai greu de găsit pe piaţa românească pentru că fie au plecat în afară, fie au plecat să-şi facă businessul propriu, fie au fost daţi afară şi fiecare şi-a văzut de drum, făcând altceva. Toată lumea are bani, şi aici mă refer la anteprenori/patroni/oameni de afaceri, dar nu au oameni cu care să lucreze. Toţi caută oameni, toţi caută echipe la pachet, toţi au această problemă.
Cei care stau bine într-o afacere, cei care au o poziţie de top nu prea vor să rişte să lase multinaţionala şi să lucreze pentru o companie românească, pentru un antreprenor care vrea ca lucrurile să se întâmple peste noapte. Nimeni nu are chef s-o ia de la capăt, să caute ei la rândul lor oameni, să construiască echipe de nivelul doi sau trei, să facă treaba într-un business.
S-a ajuns la situaţia în care idei sunt, bani sunt, dar cine să muncească? Economia este mult mai competitivă, pieţele sunt mult mai aglomerate, toată lumea are bani într-un fel sau altul, profiturile nu se mai obţin peste noapte, ci în ani. Este adevărat că antreprenorii/patronii plătesc mai bine acum decât o făceau acum 10-20 ani, dar vor rezultate rapide. Nimeni nu mai vrea să aştepte. Fiecare patron este în felul lui un fel de Gigi Becali.
Problema echipelor de management se regăseşte şi la nivelul fondurilor de investiţii care operează pe piaţa românească sau care strâng bani să intre pe piaţa locală prin achiziţia unor companii antreprenoriale româneşti. Toate fondurile de investiţii au bani, poate au găsit şi ce să cumpere, dar unde sunt echipele de management care să conducă afacerea, că doar nu vine managerul de fond de la Londra, de la Viena, de la Varşovia, de la Paris să muncească el aici?
Avem destule fonduri de investiţii străine care au marcat câteva eşecuri în România după achiziţia unor companii româneşti, una dintre cauze fiind echipa de management angajată. Unele fonduri de investiţii au ajuns să schimbe anual echipele de management. Modelul de a recruta directori executivi din multinaţionale nu aduce întotdeauna succese.
Sau managerii care au avut succes într-un business şi sunt recrutaţi pe cai mari s-ar putea să eşueze. Nu pentru că nu ştiu să conducă, ci pentru că pieţele sunt diferite, concurenţa este diferită, norocul este diferit. Mulţi nu ştiu de ce au fost manageri de succes pentru o companie care activa într-o piaţă şi de ce nu au succes când schimbă compania şi activează pe o altă piaţă.
Multinaţionalele, adică companiile străine, se confruntă mai puţin cu o problemă de management, pentru că ele acţionează după un anumit model, impersonal. Multinaţionalele sunt clădite să funcţioneze în continuare chiar dacă managerii se schimbă, pentru că au modele de business aşezate, reguli şi „manuale de întrebuinţare”.
Companiile româneşti încă nu au ajuns la acest lucru, de-abia acum fondatorii încearcă să găsească pe cineva executiv care să preia parţial conducerea afacerilor pe care le-au fondat. Şi, oricum, sunt în spatele directorilor executivi angajaţi toată ziua.
Cine simte că este un bun manager, cine simte că are abilităţi de conducere, cine vrea să-şi bată capul cu angajaţii ar vrea să-şi facă o afacere pe cont propriu ca să fie „propriul stăpân”. Şi de aceea mulţi sunt reticenţi de a se duce în altă parte, să lucreze pentru alţii. Măcar să încerce, să vadă cum este pe cont propriu, când ai propria ta afacere, când trebuie să-ţi gestionezi singur fluxul de bani, când trebuie să te lupţi după vânzări şi după încasarea banilor.
Mulţi directori de multinaţionale, dar şi din companii româneşti, intră cu o speranţă mare pe piaţă cu propria afacere, dar se trezesc repede la realitate, când se confruntă cu piaţa. Mulţi manageri de middle şi de top cred că pot să replice uşor modelul dintr-o multinaţională, cu acces nelimitat la resurse de toate felurile – financiare, umane, operaţionale, de marketing – într-o companie mică, care îşi numără banii ca să plătească furnizorii. Până proaspătul patron va lua primul salariu de mii de euro, ca la multinaţională, s-ar putea să dureze ani.
Ca o concluzie, pe piaţă sunt bani la nivelul companiilor mari antreprenoriale româneşti, idei sunt, dar nu sunt echipe care să conducă, care să implementeze proiectele. Pe de altă parte, cei care pleacă din multinaţionale pe cont propriu se confruntă cu realitatea pieţelor, care arată alfel faţă de cum o vedeau ei când aveau în spate forţa multinaţionalelor.
Pe cont propriu este enorm de greu, iar de la 4.000-5.000 de euro pe lună, dacă nu chiar mai mult, într-o multinaţională, poţi coborî peste noapte chiar la salariul minim, pe care ţi-l pui prima dată.
Autor: Cristian Hostiuc
Sursa: corectnews.com