Cum înțeleg eu acordul Mercosur, stând în fața unei farfurii cu ciorbă:
Un continent de două ori mai mare decât Europa semnează un acord comercial prin care se stipulează niște schimburi. Ei trimit preponderent alimente, europenii trimit preponderent fierătanii care să îi ajute să producă acele alimente.
Legile după care produc alimentele sunt mai permisive decât cele europene, de asemenea și transportul e facilitat, așadar pe piața europeană vor intra masiv produse alimentare sub prețul celor produse intern. Cum pandemia și războiul estic, deciziile politice proaste și ideologia woke au slăbit puterea de cumpărare și bunăstarea în UE, va fi preferabilă pentru cumpărători marfa ieftină. Ceea ce va duce la falimentul treptat al producătorilor europeni de alimente. Rămâne doar luxul de timpul parmezanului italian, jambonului spaniol sau șampaniei franțuzești, dar banalul pui, de exemplu, va veni cu navele de peste ocean.
Desigur, cel puțin în primii cinci ani de după intrarea în vigoare a acestui mare acord, totul va fi roz. Intră bani în Europa, se relaxează lumea, dar și politicienii. Unii industriași vor deveni arhi bogați, chiar. Ușor, usor, nu vom mai produce alimente de bază pe continent. Și abia apoi se vor vedea efectele! Ne vor strânge cu ușa continentul latino-american și șefii lui americani, chinezi și ruși. Europa va sta la ordinele ălora oricând, altfel crapă de foame. Bănuiesc că nu își închipuie cineva că ei stau în loc de fierătaniile noastre.
Pe scurt, mâncare contra fiare. Va câștiga mâncarea. Și pe aceea nu o vom mai produce noi.
Autor: Crina Dobre

