Odată cu înverzirea naturii, cucuveaua mov, singurul exemplar prădător al speciei, exportat la comandă, a fost văzut, după multă vreme, fîlfîindu-şi aripile deasupra Europei şi României. Semn că, animalele sălbatice „rare” se simt din ce în ce mai expansive în programul pandemiei universale. În cuibul C.E.D.O. i s-a aplicat un tratament rapid de dezinsecţie, deparazitare şi spălare a penelor, ca ea să-şi reia zborul malefic. Tratamentul în complet, fiindu-i injectat de îngrijitoarea Motoc, supravegheată îndeaproape de Macovei.
Dacă s-a ajuns ca acest monstru răpitor să-şi lase găinaţul pe fotoliul parchetului European, închipuiţi-vă, cum şi cît a ciripit pe la fereastra mafiei interne şi internaţionale, cît a rînit din greu mafia, ca s-o salveze pe cucuvea din grămezile găinaţului propriu. Asta demonstrează că C.E.D.O. e o instituţie servilă, prinsă în ţesăturile corupte ale dictaturii din spatele celor 12 stele ale U.E. şi serviciilor secrete, conduse, mai nou, de un alt reziduu mioritic, frate de cuib al cucuvelei mov. Tratamentul C.E.D.O. aplicat cucuvelei arată că sistemul de justiţie european achiziţionează astfel de corupţi pentru treburi murdare. Cucuveaua mov corespunde cerinţelor precum o mănuşă. În ochii mafiei din cuiburile instituţionale ale U.E., România are imaginea cucuvelei mov şi a colaboraţionismul infect al lui Kim Johannes Un. Dacă cucuveaua zice că i s-au încălcat drepturile în ţară, cum rămîne cu drepturile încălcate şi nereparate al sutelor de români băgaţi de ea în puşcării cu dosare false? Apropo, dosarele penale ale cucuvelei de la SIIJ unde au dispărut? Nu mai scrie nimeni despre ele? Cu peste 1000 de dosare prefabricate, cu morţi suspecte şi nenumărate vieţi distruse, achitate ulterior, torţionara Koveşi este imaginea caracatiţei căreia i s-a permis să-şi întindă tentaculele mefistofelice pe spaţiul instituţional în putrefacţie, numit U.E. Niciun român din cei abuzaţi de DNA şi de Cucuvea n-au obţinut o sentinţă atît de rapidă.
De la cucuveaua mov, trecem la „starea de alertă”, din 15 mai. Sintagma „stare de alertă”, copiată din OUG21/2004, reglementează, de fapt, norme cu privire la terorism. Toni Greblă, fost judecător al Curţii Constituţionale, atrage atenţia că România va intra din 15 mai sub antiterorism: „Atrag atenţia asupra faptului că reglementarea stării de alertă a fost făcută în 2004, în contextul proliferării atentatelor teroriste pe plan mondial”. Măsurile confuze, care vor fi luate pentru combaterea covidului în „starea de alertă”, nu sînt reglementate de actul normativ din 2004. Ştiu ei ceva, legat de terorism! Covidul ăsta o fi o parte a vreunui plan terorist. De fapt, arestarea noastră la domiciliu, ţinerea în instabilitate şi sărăcie, vaccinarea obligatorie, se numeşte terorism la adresa cetăţeanului.
De la „starea de alertă”, trecem la lesa presei aservite, pe post de căţea de curte, lesă care s-a lungit cu o mită de 200 de milioane de lei, mascată de campania de informare. Presei libere, neafiliate, i s-a pus botniţă (nu aia contra SARS COV-2). De unde a făcut rost Mandolină de atîţia bani, cînd el a pus economia e pe butuci, iar pensiile şi salariile sînt ameninţate? În videoconferinţa care a precedat ajutorul financiar, incompetenţii cu rang înalt, Turcan şi Orban au subliniat că independenţa jurnaliştilor, a mass-media nu vor fi afectate, şi nu vor exista alte obligaţii, decît acelea de a difuza materialele informative despre Covid. Imediat, adevărul a fost arestat de Andi Manciu, independenţa presei şi a jurnaliştilor a fost încătuşată, fiind închise site-urile: „Justiţiarul”, „Ortodox.info”, „ştiridemoment.ro”, „românia.veche.ro”. Alocarea directă de bani de la guvern unor instituţii de presă, cu atît mai mult în an dublu electoral, e suspectă şi condamnabilă. Iresponsabil şi condamnabil, guvernul favorizează pe unii în folosul puterii, amendîndu-i pe alţii. Dacă Sică dorea să ofere sprijin cinstit presei, ar fi existat soluţia facilităţilor fiscale la plata contribuţiilor şi impozitelor, nu bani direct în pungă. În aşa-zisa libertate cu care ne păcăleşte Kim Johannes Un, presa n-are voie la păreri contrare puterii manipulatoare. Trebuie să fie turma sub diapazonul lor. Neascultătorii care îndrăznesc să iasă din turmă sînt reduşi la tăcere.
A auzit cineva de soţii Manciu pînă la instituirea stării de urgenţă? Cu un cinism radical vă spun că există un principiu irefragabil: şmecherii sînt acolo unde sînt fraieri şi fraierii sînt acolo unde sînt şmecheri. Narcisa şi Andi Manciu, foşti jurnalişti, penelişti de culoare, fani ai dictatorului Kim Johannes Un, atacanţi înverşunaţi contra PSD, sînt reale pericole pentru presa liberă din România. O familie unită în jurul pumnului în gura adevărului. Narcisa prestează consilierat la Palat, iar toa’răşul tragi-comic, Andi are galoane de bulibaşă peste „Grupul de Comunicare Strategică”, în subordinea sa cu reprezentanţi din Guvern, S.T.S., M.A.I., M.S., M.Ap.Nn, M.A.E., Jandarmerie, Ministerul Transporturilor, D.S.U., I.G.S.U., I.G.P.R., I.G.P.F. Olelei!, cîte instituţii are Manciu pe cap, pentru a satisface poruncile lui Kim! El cenzurează scrisul pe vreme pandemiei, el calculează în ce grad să se aplice teama şi isteria în rîndul populaţiei, cînd şi cum va pleca covidul şi pe ce fereastră.
„Tot ce nu este libertate este abuz de putere”, afirma pe la 1800 Cezar Boliac. În statul securist român apar mereu categorii de măturători privilegiaţi şi bufoni, care consumă bugetul ţării. Covidul e un bun prilej pentru Manciu şi alţii ca el, de a-i face pe plac lui Kim Johannes Un. De aici, suspendarea revistei „Justiţiarul” – o arhivă de aur cu anchete, dezvăluiri şi probe reale – cu privire la capetele de acuzare, aduse lui Kim Johannes Un, care iată, a luat-o nebuneşte din nou pe ecrane cu lozinca dezvoltării unei „Românii temeinice şi durabile”. Iar îi înnebuneşte pe cretini că dacă desfiinţează P.S.D.-ul coronavirusul dispare de bună voie. Kim Johannes Un nu crede în existenţa Covid. De la început cerea public demitizarea lui, în favoarea anticipatelor. Pentru el, Covidul e P.S.D. Neştiind cum să-şi acopere propria calamitate intelectuală şi comportamentală, dictatorul Kim Johannes Un, adevăratul Covid al României, stîrneşte şi întreţine războaie româno-române, româno-maghiare şi vrea dispariţia pesede. Nu şi a U.D.M.R.-ului. Şi, totuşi, nimeni nu-l taxează. Ciolacu e un figurant. Un lem-tănase. Ţine pesedeul în adormire, pe placul dictatorului. Cînd vor fi publicate ticăloşiile dictatorului voi sta la coadă la librărie, promit.
Prin urmare, ajutorul financiar dat presei, din bugetul statului, de inegalabilul în incompetenţă şi prostie guvern Sică Mandolină3 nu se justifică, în condiţiile în care jurnaliştii marilor trusturi sînt plătiţi cu mii de euro pe lună. Nu ei sînt săracii României, cu nevoi de hrană şi utilităţi. Mita iniţiată de Mandolină e dată în funcţie obedienţă, de gradul ridicat al groazei pe care presa o întreţine pe seama covidului şi de simpatia pentru dictator. Campania de aşa-zisă informare, care costă guvernul orb-ban 200 milioane lei, cică, pentru a ajuta presa să trăiască în vremea pandemiei, este de fapt o formă de mituire din bani publici, înainte de alegeri. O aglutinare a şacalilor din presă cu cei din Guvernul Mandolină3, astfel ca manipularea să nu se dilueze.
Bilanţuri „false”, „alarmiste”, care „generează panica” sînt prezentate din oră în oră la B1Tv, Digi24, Antena3, Româniatv, Realitateaplus. Toate decesele din ultimele luni sînt puse pe seama Covidului. Rudele decedaţilor au fost rugate să primească bani, ca să fie de acord ca pe certificat, motivul decesului să fie Covid19, iar rudele să accepte carantina, întărind, astfel, numărul din planul raportărilor la carantinaţi. Morţii de covid sînt cumpăraţi de spitale.
– Mai găseşte bă nişte morţi şi-ţi mai dau nişte bani în plus la spitalul tău!
Peste decedaţi se toarnă formol ca să nu mai existe dovezi. De aici şi refuzul autopsiei. Trei spitale din capitală au oferit bani pentru morţi. Grozăviile vor ieşi pe rînd la iveală. Covidul a devenit o campanie la nivel de Minister al Sănătăţii. Tătaru, un speculant cu măşti. La farmacia lui măştile se vindeau la suprapreţ şi fără bon fiscal.
Însuşi, cotidianul WashingtonTimes demontează piesa de teatru a covidului: „O uriaşă farsă pusă la cale de mass-media, prin care s-a închis economia SUA. Presa a prezentat exagerat Covid-19, alarmând americanii, încât aceştia au contribuit voluntar la închiderea economiei… Când se va efectua o analiză post-mortem asupra felului în care presa a relatat despre Covid-19, va fi clar ca virusul nu a fost ciuma neagră, nici măcar gripa sezonieră dintr-un an rău”. Washington Times denunţă şi isteria O.M.S., care s-a hrănit cu statistici de sute de mii de ori mai mari decît ale morţilor de Covid19. Decesele obişnuite, raportate, lunar, în cazul bolilor cronice sau morţilor naturale, unde au dispărut, tovarăşi? În bilanţul Covid, nu-i aşa, astfel, încît raportările să atingă numărul morţilor din planurile trimestriale obligatorii?
Kim Johannes Un şi Mandolină 3 ignoră duetul Flutur-Rîmbu, care a dezvoltat la Suceava domeniul de împărăţie a Covidului. Un duet extrem de periculos, cum la fel de periculos a fost binomul Koveşi- Coldea (S.R.I.-D.N.A.) pentru România. Guvernul penele merge din eroare în eroare. Citiţi atent ultima ordonanţă de urgenţă şi veţi constata că românii au voie să facă alpinism la Sinaia, cu toate că ieşirile din oraş sînt interzise. Apropo, cîţi alpinişti are ţara, de arde acest sport în viziunea cretinilor care întocmesc astfel de acte normative? Peneliştii puterii trebuie anchetaţi pentru participaţiune prin ignoranţă şi incompetenţă la drama celor ucişi de Covid19. Aceasta este realitate involuţiei în care am fost aruncaţi de cretinii penelişti şi de dictatura lui Kim Johaness Un. Rotirea la putere a incompetenţilor Orban, Turcan, Grindă, Anisie, Alexandru, Cîţu, este un dezastru pentru România. Parafarzînd pe Tocqueville, în spatele politicii lor nu exista decît dezastru. Să recunoaştem, pandemia le-a venit ca o mănuşă dictatorului Johannes Un şi poamelor liberale, care oricum erau dresaţi să dărîme economia pusă pe picioare de alianţa pesede-alde (anul 2019 fiind, potrivit specialiştilor europeni, anul cu cea mai mare creştere economică de după 90’), să ignore programele de creştere a pensiilor şi salariilor. Relaţia lui Kim Johannes Un cu cetăţenii români este ca şi cum şi-ar fi pus cinstea într-o cutie goală de pantofi şi ar fi aruncat-o la tomberon.
Autor: Maria Diana Popescu
Sursa: Revista Art-Emis