Creştinii şi creştinismul sunt sub asediu în întreaga lume în zilele noastre, un fapt neglijat de majoritatea mass-media româneşti şi occidentale. Cu toate acestea noua stângă românească încearcă să acrediteze ideea că democraţia este ameninţată de un fel de neofundamentalism creştin legionaroid. Dacă există însă un pericol la adresa democraţiei, el vine de acolo de unde a venit dintodeauna: dinspre socialism.
Săptămâna trecută Autoritatea Naţională Palestiană a încercat să închidă un post de televiziune creştin, deşi programele acestuia se adresau arabilor palestinieni. Cu câteva săptămâni în urmă, în Nigeria, sute de creştini, inclusiv femei şi copii au fost masacraţi cu macetele de vecinii lor musulmani. Crime împotriva creştinilor au avut loc recent în India, Pakistan, Irak, Egipt sau Zimbabwe. Prea puţin din persecuţiile sistematice ale creştinilor au fost mediatizate în Occident. La noi, nu a existat decât o excepţie, un excelent articol al lui Dragoş Paul Aligică în Revista 22: http://www.revista22.ro/crestinism-si-persecutie-realitati-taceri-complicitati-3916.html. Complicitatea mass-media progresiste şi a organizaţiilor pentru apărarea drepturilor omului care găsesc revoltător, de exemplu, faptul că Elveţia a interzis în urma unui referendum construcţia de minarete a făcut ca, recent, Comisia pentru Drepturile Omului a ONU să condamne „islamofobia‘‘, dar să închidă ochii la faptul că în Pakistan sau Egipt creştinii sunt declaraţi prin lege cetăţeni de rangul al doilea.
Pentru că veni vorba despre referendum, există şi la noi un grup în creştere care vede în creştini şi creştinism un pericol de moarte pentru democraţia românească. Este o nouă stângă, care se consideră cosmopolită, atee, luminată, eliberată de crimele staliniste, tolerantă şi democratică. Această stângă a produs la începutul acestei săptămâni un sondaj realizat de CCSB pentru Pro Democraţia în care încearcă să demonstreze că practica referendumului într-o societate insuficient educată şi democratizată ca a noastră conţine în sine pericolul alunecării spre dictatură. Pentru a ilustra acest pericol, aflăm din sondaj că majoritatea covârşitoare a românilor (peste 80%) ar fi de acord cu pedeapsa cu moartea, cu retragerea cetăţeniei pentru unguri şi ţigani şi, mai ales iar băga la închisoare pe cei care critică religia ortodoxă. Datele sondajului au fost manipulate grosolan astfel încât ceea ce reprezintă o minoritate (25-30%) din populaţie să fie prezentat drept majoritate catastrofală, dar imaginea care rezultă din acest sondaj este că românii sunt o naţiune însetată de sânge, xenofobă şi fundamentalist creştină la un nivel comparabil cu Arabia Saudită. O naţiune de Gheorge lombrozieni gata să-i învârtă cu satisfacţie sfredelul în inimă oricărui Leiba Zibal alogen. Concluzia ar fi că o asemenea populaţie nu i se poate încredinţa instrumentul democratic al referendumului şi că, prin urmare, ea trebuie condusă de o elită binevoitoare, tolerantă, democratică şi (eventual) atee ,care s-o salveze de negura bigotismului şi ignoranţei.
Că România nu este pândită în niciun fel de fundamentalismul ortodox a fost demostrat de acelaşi Aligică (http://www.hotnews.ro/stiri-opinii-6849479-crestinismul-romania-retragere-sau-expansiune.htm), care susţine concluzia întărită cu date sociologice, că România, stat aflat în plină modernizare se află mai curând într-un proces de secularizare decât de alunecare în fundamentalism creştin şi intoleranţă religioasă.
Pericolul, dacă există vreunul, vine din altă parte. Atât sondajul CCSB cât şi studiile editate de excelenta publicaţie românească de limbă engleză Journal for the Study of Religions and Ideologies indică drept principală categorie înclinată spre autoritarism populaţia rurală, needucată, cu vârstă înaintată, pensionari sau cu ocupaţii modeste, provenind în special din Moldova şi Muntenia. Adică electoratul tradiţional al PSD. Adică tocmai acel segment de populaţie pe care stânga ar trebui (împreună cu proletariatul pe cale de dispariţie) s-o elibereze, să îi garanteze egalitatea şi în favoarea căreia ar trebui să funcţioneze redistribuţia. Ceea ce NU ar trebui să facă stânga este să o dispreţuiască şi să o trateze superior şi paternalist refuzându-i dreptul de a se autoconduce. Acesta este păcatul fundamental al stângii socialiste care crede întotdeauna că ştie mai bine care este binele celor pe care vrea să îi conducă decât ei înşişi. Şi de aceea socialismul a eşuat întotdeauna în totalitarism, fie în varianta internaţionalistă comunistă fie în varianta naţionalistă, fascistă şi nazistă. Atât Mussolini cât şi Hitler se considerau înainte de toate socialişti luminaţi chemaţi să îşi poarte naţiunea spre un destin măreţ. În tinereţe, Mussolini îl divinizase pe Lenin pe care se pare că l-a şi întâlnit în Elveţia. Din idealurile egalitariste şi liberaţioniste s-au născut cele mai criminale ideologii ale secolului 20.
La noi, a fost cel puţin la fel de rău. Când a scris „O făclie de Paşte‘‘, Caragiale nu şi-a putut imagina că după numai câteva zeci de ani nu lombrozienii aveau să ucidă evrei în masă, ci cei doi studenţi la medicină şi filozofie care discută atât de savant despre natura crimei în prezenţa bietului hangiu evreu aflat sub imperiul terorii. Sau că acei studenţi vor fi conduşi de un om, Corneliu Zelea Codreanu, care şi-a început cariera politică scriind un „Crez al SOCIALISMULUI naţional-creştin‘‘.
Ce trebuie să facă în acest caz Biserica Ortodoxă Română? Să abandoneze pretenţia de păstrătoare a identităţii naţionale, care se afla în siguranţă. Să nu cedeze tentaţiei paternalist-socializante pe care unii preoţi nostalgici încă o mai promovează agresiv. Să se angajeze într-un dialog despre libertate, drepturi individuale şi sociale, valori morale, dar şi valori sociale precum proprietatea privată, atât la nivelul societăţii cât şi la nivel politic, fără rezerve şi fără teama de a fi acuzată de legionarism mascat. În fond, Biserica Ortodoxă e ceva mai veche de 1920 şi a adăpostit oameni ceva mai înţelepţi de-a lungul secolelor. Să recupereze, şi să cultive adică valorile conservatoare care să nutrească o societate de oameni liberi şi prosperi, cu respect faţă de legea lui Dumnezeu şi cu neîncredere faţă de legile şi puterea oamenilor.
CRISTIAN CAMPEANU
sursa: romanialibera.ro