Laura Kovesi a fost propusă României ca o formă de energie salvatoare. Ca un medicament miraculos pentru o boală, până atunci, fără leac.
Va stârpi corupția – ne spuneau îmbujorați promotorii ei. Va termina cu hoția, cu metehnele trecutului și va transforma România într-un stat sănătos. Într-un stat modern. Într-un stat respectat.
Ce noroc, ce blagoslovire, ce ardere de etape, ce cucerire!
Pentru acest experiment întreaga țara s-a transformat într-un uriaș laborator. Într-o arenă de depășit recorduri de viteză la judecat ticăloșii, la condamnat infractori, la dezinfectat națiunea. Ce testări pe scenarii simulate, ce analiză a efectelor perverse, ce omologare, ce precauții…? Nu era timp de un astfel de lux. Șo pe ei din prima, cu execuții sumare și cu principii, rezervate până atunci doar zeilor, date pe mâna unor satrapi!
S-a întâmplat ce se întâmplă de obicei în astfel de cazuri de neghioabă grăbire: s-au pierdut din vedere consecințele pe termen lung, mai rele decât răul atacat în pripă.
S-au distrus vieți de oameni nevinovați, s-a ruinat încrederea cetățeanului de rând în instituțiile statului (mai ales în justiție) și s-a mai confirmat odată (nu s-ar mai fi confirmat!) că suntem un popor decapitat. Un popor abulic.
Când la demonstrarea evidentă a cangrenelor instituționale însuși președintele țării bagă capul în nisip pentru a nu fi deranjat din comoditățile lui aristocratice, când așa – zișii noștri aleși întorc privirea în altă parte deși ar trebui să ia atitudine la grozăvia abuzurilor și protocoalelor puse în sarcina binomului SRI – DNA, când nimeni dintre oficiali nu cutează să ceară ambasadelor ce se cred forțe de ocupație, să se mențină în limita diplomatică a prerogativelor lor, ce să crezi despre conducerea țării? Că există și funcționează măcar în minima ei definiție sau că este un fel de cască de cosmonaut goală, pentru salvarea aparențelor, pentru a da impresia că în ea, deși nu se vede, există totuși un cap.
Această absurdă cramponare de Kovesi, această închinare sectară la un zeu de chirpici, la un faraon gol și fără piramidă, la holograma unui experiment ratat, a devenit un fel de ritual antihristic. La care recurg saltimbanci encomiastici (auzi, „slujirea”!!!), irozi proclețiți, lefegii ai altor limbi și interese.
Laura Kovesi le-a fost înfiptă românilor în frunte, de cancelarii străine fără scrupule, așa cum invadatorii înfig drapelul victoriei în cupola cetății cucerite. Această doamnă mică (deși înaltă) este un fel de steag secuiesc strecurat cu vicleșug pe frontispiciul primăriilor din Harghita si Covasna de către ultrașii maghiari și menținut acolo împotriva Constituției și a legilor românești.
Iar puterea ce face în fața unor astfel de abateri inacceptabile? Puterea aleasă de noi și înarmată cu forța a 70% din Parlament, cum reacționează pentru restabilirea legalității?
Reacționează cum constatăm. Prin pasivitate la suprafată și mișculații șmecherești pe unde nu o vedem.
Niciodată de la preluarea puterii de către actuala majoritate nu au fost condiții mai prielnice decât acum pentru organizarea unui miting gigantic anti – protocoale și abuzuri, pro justiție liberă și independentă.
Niciodată, de la înscăunarea actualei șefe a DNA, nu au fost dovedite atât de clar și în așa de mare măsură fărădelegile comise de către aceasta și sub oblăduirea acesteia.
Niciodată, din 1989 încoace, occidentul nu a folosit atât de sfidător dubla măsură, nu fost atât de fățarnic cu românii și atât de disprețuitor față de respectarea drepturilor fundamentale ale omului și față de ideea de democrație aplicate României.
În loc să exploateze politic coincidența tuturor acestor maxime conjuncturale, în loc să ceară românilor să se exprime în stradă, la vedere, masiv, neînduplecat pentru demiterea Laurei Kovesi și pentru însănătoșirea reală a instituțiilor de forță ale țării, PSD preferă fofilarea, mersul pe burtă, compromisul călduț, forțarea de înțelegeri subterane.
Liviu Dragnea alege să facă exact ce a făcut și în trecut, exact ce a învățat de la Victor Ponta: la vedere să se prezinte drept un luptător pentru democrație și împotriva statului paralel iar pe ascuns să încerce complicități cu sistemul ocult, rezolvări la mica înțelegere.
Am citit că zilele trecute PSD a luat în discuție (și ar fi acceptat la nivel de principiu) organizarea unui mare miting popular pentru… familia tradițională.
Exact asta ne doare pe noi acum!
Poate s-or fi gândit că astfel le arată indirect pisica celor care nu vor să înțelegă cu binișorul cam ce elefant este PSD-ul. Să priceapă aceștia că, totuși, elefantul mai are ceva colți și forță-n trompă cât să impresioneze un președinte, eventual niște ambasade, dacă va fi strâns cu ușa.
Eu îi previn pe locotenenții lui Dragnea că s-ar putea să se faulteze singuri cu un astfel de plan. Să anunțe o participare masivă și să se trezească în stradă cu de vreo 10 ori mai puțini manifestanți. După care, dracu’ i-o mai crede și dracu’ s-o mai teme de ei!
Cramponarea de Kovesi, mai ales în condițiile catastrofalei imagini pe care aceasta a căpătat-o în urma scandalurile recente, indică o țară fără cap. O Românie decapitată. Dezorientată. Bezmetică. Telecomandată.
Readucerea centrilor motori la matcă, eliberarea țării de sub controlul telecomenzii și a statului paralel, întoarcerea ei la o funcționare normală nu vor fi posibile atâta vreme cât steagul cuceritorilor ilegitimi ai cetății nu va fi îndepărtat de pe cupolă. Atâta vreme cât simbolul forței lor, Laura Kovesi, nu va fi demisă pentru faptele ei.
Trebuie să ne recâștigăm cetatea. Trebuie să punem drapelul nostru la locul cuvenit.
Astfel de lucruri au mai fost făcute de către români. Nu este imposibil, dar nici simplu nu este.
„Prin foc, prin spăgi, prin glonţi, prin fum,
Prin mii de baionete,
Urcăm, luptăm… iată-ne-acum
Sus, sus, la parapete.
“Allah! Allah! ” turcii răcnesc,
Sărind pe noi o sută.
Noi punem steagul românesc
Pe crâncena redută.
Ura! măreţ se-naltă-n vânt
Stindardul României!
Noi însă zacem la pământ,
Căzuţi pradă urgiei!”
Sursa: Contele de Saint Germain