Citim publicații științifice, scrise în română sau în alte limbi, studiem rapoarte naționale și internaționale, analizăm statistici… Dar, de ascultat, pe cine mai ascultăm?
Ascultăm un organism internațional, care s-a autoinvalidat prin luări de poziție abracadabrante, fără nicio legătură cu știința? OMS din zilele noastre a dovedit că are seriozitatea horoscopului prezentat zilnic de televiziuni.
Ascultăm mass-media, care s-a transformat într-o veritabilă numărătoare de morți, în absența autopsiilor celor decedați și a contextualizării deceselor?
Ascultăm clasa politică, formată, în cea mai mare parte, din indivizi pe care, în urmă cu vreo 15 ani, îți era teamă să-i trimiți după țigări, că fugeau cu banii?
Îi ascultăm pe specialiști. Dar când opiniile specialiștilor sunt contrare și, mai mult, opiniile unora sunt cenzurate, din cauză că nu respectă linia politică impusă, pe cine mai ascultăm?
Oare nu ar fi înțelept să îi ascultăm și pe oamenii de lângă noi, pe cei care fie s-au confruntat direct cu boala, fie sunt îndreptățiți să emită opinii?
Să luăm doi dintre acești oameni.
Primul s-a îmbolnăvit de COVID și, împreună cu el, patru dintre cei nouă copii ai săi. Cu toate acestea, omul consideră că măsurile luate de autorități, pentru combaterea coronavirusului, nu se justifică. La fel crede și soția lui, mama copiilor.
Al doilea, un reputat profesor, fost președinte al CMR și fost rector al UMF Iași, argumentează și demonstrează, în repetate rânduri, că anumite măsuri luate de autorități nu doar că excedează realitatea, dar unele dintre ele sunt inutile, altele nocive.
Când susții că e irelevant cazul omului bolnav, pe motiv de ”simptome ușoare” (de parcă ai fi expert în simptomatologie COVID, neștiind că, de fapt, simptomele au fost comune, tratamentul a fost diferit), asta ce denotă? Prostie sau ticăloșie?
Ei, dar când, mai mult, sugerezi că ”o anumită ideologie” și ”antipatiile politice” ale acelui om pot prevala în fața sănătății, a vieții lui și a vieților copiilor lui, vorbim deja despre ticăloșie.
Când faci calcule și demonstrații împotriva evidențelor, asemănătoare cu cele ale vestitului Funeriu, care calcula traiectoria pumnului lui Băsescu, în încercarea de a decredibiliza filmul care prezenta mărturia reacției necontrolate a șefului statului, vorbim deja despre fanatism exaltat.
Când ignori sau contești opiniile unui reputat profesor (pe care, la venerabila vârstă și nemaifiind în câmpul muncii, nu îl poți suspecta de vreun interes ascuns, poate doar de interesul firesc de a informa corect populația pe care a slujit-o atât amar de vreme), cu o experiență de peste 50 de ani în domeniul medical, martor a șase pandemii pe parcursul vieții sale, ale unui om care are numeroase relații și poartă discuții cu unii dintre cei mai mari epidemiologi, virusologi, infecționiști din lume, deja nu mai vorbim despre una sau alta, vorbim despre toate cele enumerate mai sus.
Din păcate, inteligența nu face două parale, în absența caracterului. Ba chiar devine periculoasă.
Autor: Nicoleta Pintilie
Sursa: Nicoleta Pintilie Facebook