O dimineață infernală, cu ecranele televizoarelor și cu telefoanele vibrînd cu vești despre război și cu sirene transmise în direct, cu bombe și cu declarații patetice. O dimineață care schimbă fața lumii! Ceea ce nu credeam că se va petrece pe parcursul vieții noastre s-a petrecut ca la o comandă a unui om care a pocnit din degete. Gata! Nu mai suntem o generație privilegiată care să fi scăpat de spectrul războiului. După trei sferturi de secol, în preajma țării noastre se mișcă armate de mare anvergură. În preajma țării noastre are loc o invazie de forțe militare, cîtuși de puțin inhibate de apartenența României la NATO.
”Dragi români, știu că sunteți îngrijorați de conflict. Dar vă asigur: niciun român nu trebuie să se teamă pentru siguranța sa și a familiei sale. România beneficiază de cele mai ample garanții de securitate posibile: intrarea în NATO și UE, parteneriatul strategic cu SUA reprezintă o umbrelă extrem de solidă”.
În caz de pericol, cine merge la luptă? Vorbele din promisiunile lui Iohannis? Garanțiile? Umbrela? Și dacă umbrela se strîmbă în bătaia vîntului?
Cît de solidă este umbrela de securitate a Tratatului Nord-Atlantic? Cea mai puternică! Ucraina, o țară cu 50 de milioane de locuitori, cu armată, cu instructori calificați, cu relații strînse cu SUA și cu serioase capabilități nucleare este cotropită în direct. Nu pot să nu zîmbesc la știrea despre sancțiunile ferme, vizînd bogații și bucătarul de la Kremlin, sancționat la fel de drastic ca și jurnaliștii implicați în propaganda televizată a Rusiei. Miercuri, sancțiunile partenerului strategic și ale Europei mi se păreau discutabile. Joi, mi se păreau comice. Se aud ceștile de cafea cum zăngăne pe farfurioare la căderea bombelor și la explozia rachetelor, femeile și copiii se roagă în piețele din orașele Ucrainei și marile puteri se rezumă la „we protest!”.
Vineri, după ce vom cunoaște primele estimări ale morților, vor părea de plîns.
„Nici un român nu trebuie să se teamă pentru siguranța sa și a familiei sale!”
Adică ni se cere să mergem orbește pe promisiunile lui Klaus Iohannis, el fiind președintele și comandatul suprem și vocea noastră la NATO și la Bruxelles!
L-am crezut și cu schimbarea „modului de a face politică”, și cu ”România normală,” și cu ”România educată”. Să vedem cum zboară și cum ne apără avioanele pe care le-a cumpărat și pentru care a îndatorat țara. Nu știu ce spun compatrioții noștri. Vă invit să-l credeți. Eu nu-l mai cred nici dacă iese la măturat prin parc sau la săpat șanțuri. Premiile și tinichelele de fațadă primite prin Germania n-au izbutit să-mi refacă încrederea de care s-a golit singur în prestația sa de „yesman euro-atlantic!”
Acum este război la granița României și cel mai înțelept lucru este să ne păstrăm calmul și să avem grijă de noi înșine și de familiile noastre. Funcționarea instituțiilor administrative, bancare și de sănătate, a rețelelor de aprovizionare precum și a furnizorilor de servicii este vitală. Lupta pentru funcționarea țării noastre devine o formă de patriotism fierbinte.
Invazia rușilor în Ucraina nu este un incident. Ne aflăm în fața unei tentative de schimbare a ordinii europene, dacă nu și mondiale. Siguranța și suficiența noastră politică s-au făcut praf. Au căzut ca niște tablouri agățate prost. Preocuparea noastră ar trebui să se concentreze pe interesele României și ale poporului român. Este prioritatea numărul unu pentru toți. Apoi grija noastră ar trebui să se îndrepte spre românii din Ucraina și din Moldova. Ei au avut de îndurat cele mai multe trădări, suferințe și nepăsări. Dacă istoria se mișcă într-un fel sau altul, să nu uităm de ei și să încercăm să-i aducem cît mai aproape.
”România e pregătită să facă față oricăror consecințe economice și umanitare ale unui eventual conflict de durată. Suntem în permanentă legătură cu aliații noștri pentru a găsi cele mai bune soluții și a oferi asistență umanitară. În acest context tensionat se impune consolidarea consistentă a flancului estic al NATO. În aceste momente tragice, gândurile noastre se îndreaptă către poporul ucrainean, către toate femeile, bărbații și copiii ucraineni, obligați să trăiască în teroare, victime inocente și colaterale ale unui război pe care nu îl înțeleg și nu și l-au dorit. Forța noastră e asta suntem uniți, neclintiți, în fața unui agresor care amenință pacea întregii planete”, a spus președintele României.
Mă aștept la niște explicații mai serioase. Cum adică, țara este pregătită să facă față oricăror consecințe economice?
„România e pregătită să facă față oricăror consecințe economice și umanitare ale unui eventual conflict de durată”
Poate nu mă pricep! Poate nu înțeleg! Bîlba penibilă cu reducerea accizei la combustibili este o formă de derutare a dușmanilor sau o formă de amatorism cumplit în materie de guvernare a țării? Vorbește președintele ca să se audă singur sau înțelege în adîncime ce important capital sunt unitatea și încrederea românilor (împotriva căreia a muncit din greu!).
Putem trece peste asta? Mai important decît decontul greșelilor și cuvintelor fără cap este acum spiritul de unitate și solidaritate al tuturor românilor. Cu noi înșine, cu moldovenii și cu românii din Ucraina și cu lumea civilizată, euro-atlantică sau ne. Dar nu necondiționat și orbește!
Întâi de toate, țara și securitatea românilor și apoi tot ce putem face pentru suferința ucrainenilor agresați. Nu-i astăzi momentul să le vorbim despre ce le-au făcut românilor din nordul Bucovinei. Dar nici de ignorat dosarul lor în toate negocierile care vor urma nu se mai poate.
Indiferent cînd și unde vor începe!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro