Luni la amiază, după navetă și după cafea, președintele României va începe consultările cu partidele în vederea găsirii unei cîrpeli politice. Procedura este prevăzută de Constituția României, dar absolut voluntară pentru președinte. Dacă ar fi socotit-o ca obligatorie pentru condiția sa de mediator, ar fi plecat urechea la ce zice lumea. Ar fi încercat, măcar de ochii unei găini oarbe, să vadă ce zice PSD-ul în diverse momente de tensiune politică. De cînd s-a instalat la Cotroceni, mono-mentalul Klaus Iohannis a dirijat o campanie anti-PSD. A fost convins că slăbiciunile PSD (reale, fără îndoială) îi permit să se dea un fel de sfîntul Gheorghe în luptă cu balaurul. Ceea ce s-a dovedit greșit. Un Bulă nu face niciodată pe eroul și un bezmetic nu poate încerca salvarea lumii.
Ce să facă Iohannis la consultări? Să-i întrebe pe reprezentanții PSD, voi ce credeți că este de făcut? Nu-l interesează ce zice PSD-ul și nu are suficiente cunoștințe pentru a evalua dacă este corect sau nu. Ar fi și umilitor să pună o asemenea întrebare după ce ani la rînd a militat pentru scoaterea partidului de stînga din scena politică. Poate să-i întrebe, eventual, voi aveți o propunere de premier? PSD-ul are o variantă de premier sanitar, fără acces la problematica economică și financiară. Și dacă profesorul Rafila ar fi o soluție pentru situația de criză pandemică (poate chiar de ministru al Sănătății) el n-are nici o șansă în fața ambițiilor liberale.
La cum gîndește Klaus Iohannis și la ce-i cere banda politică pedelistă din PNL, ar fi un premier care să orchestreze jumulirea ministerelor cu bugete mari și care să fie susținut de o majoritate parlamentară făcută pe ea de frica pandemiei. Or așa ceva încă nu există. Ar fi ca un dinozaur teuton îmbrăcat cu izmene tricolore, dotat cu soft american și mățăraie sovietice.
Cum să se consulte Klaus Iohannis cu partidele cînd el nu are timp să se ”consulte” cu sine însuși și să-și răspundă la eventuale îndoieli!
Cine cu cine să facă o majoritate cînd președintele a hămălit în tot mandatul său la instalarea dihoniei nu doar între partide politice, ci și între etnii, instituții și cetățeni? Cu cine să se consulte Klaus Iohannis într-o asemenea situație dificilă? Cu Rareș Bogdan și cu Eduard Hellvig? Cu Alinuța Gorghiu? Cu Cîțu și Isar? Ce soluții salvatoare i-ar putea veni de la Marcel Ciolacu sau de la Vasile Dîncu sau de la Gabriela Firea? Aceleași ca de la expertul în spirale și agricultură, zis și Dacianul Cioloș?
Mă tem că președintele nostru este un om care nu vrea soluții de la nimeni. Face parte din categoria celor care sunt stăpîniți de convingerea că le știu pe toate. Este atît de suficient și de plin de sine încît consultările sunt folositoare doar în măsura în care suprapun soluția peste planul său de a avea în continuare ”un guvern al meu”. Klaus Iohannis este a atît de betonat în suficiență încît face consultările doar pentru a afla dacă țara a izbutit să se muleze după dorințele și ideile sale și nu să afle care îi sunt durerile, problemele și care ar fi soluțiile.
După cum președintele ne-a avertizat în ultimele apariții televizate, la primele consultări cu greu se va arăta o soluție. Nu trebuie să ne așteptăm la mare brînză. Poate mai tîrziu, după ce partidele vor obosi și după ce populația va fi cuprinsă de lehamite și nu va mai aștepta nimic de la președinte s-ar putea să apară ceva.
Oricum, după felul în care s-a purtat în cei șapte ani de nepăsare și aroganță, cu siguranță că după consultări președintele Klaus Iohannis nu va lansa o intensă campanie de reconciliere națională. A muncit prea mult pentru dezbinare pentru a se contrazice acum într-un mod atît de flagrant.
De ce să ne așteptăm și cum să înțeleagă el că ar putea chema poporul român la o reacție fraternă, de solidaritate și de unitate, de sprijin cu cei încercați de soartă? Cum adică? Din așa ceva nu se poate naște guvernul meu!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro