România va conta din ce în ce mai puțin în Uniunea Europeană. Aceasta este decizia președintelui Klaus Iohannis. Decizia a fost luată pe șest, fără nici o consultare a parlamentului și a partidelor politice. Necum a populației. A decis să renunțe la un drept al României ca și cum a renunțat la o bicicletă veche, pe care, din lene, n-a mai folosit-o de niște ani!
Fondatoarele Uniunii Europene plus alte trei țări la care a fost lipită pe șest și România propun eliminarea dreptului de veto în domeniile de politică externă și de securitate. Pentru aceste domenii, deciziile ar urma să fie luate cu majoritate calificată, nu cu unanimitate.
Președintele Klaus Iohannis, convins de nu știm cine și sfătuit de cine știe cine, cu musculița diplomatică Bogdan Aurescu s-au alăturat celor nouă țări și au pus țara noastră pe lista celor care susțin trecerea la majoritatea calificată în deciziile amintite mai sus. Orice chestiune privind politica externă și securitatea României va putea fi decisă în Uniunea Europeană fără votul României și a altor țări mai mici.
Ce scrie în Constituția României încă într-o aparentă valabilitate:
ARTICOLUL 148
(1) Aderarea României la tratatele constitutive ale Uniunii Europene, în scopul transferării unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului, cu o majoritate de două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor.(2) Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare. (3) Prevederile alineatelor (1) şi (2) se aplică, în mod corespunzător, şi pentru aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene.
(4) Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul şi autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligaţiilor rezultate din actul aderării şi din prevederile alineatului (2) .
(5) Guvernul transmite celor două Camere ale Parlamentului proiectele actelor cu caracter obligatoriu înainte ca acestea să fie supuse aprobării instituţiilor Uniunii Europene.
Nu pot Klaus Iohannis și Bogdan Aurescu să citească? Scrie clar că transferul ”unor atribuţii către instituţiile comunitare, precum şi al exercitării în comun cu celelalte state membre a competenţelor prevăzute în aceste tratate, se face prin lege adoptată în şedinţa comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului” .
A avut loc o asemenea ședință comună? Nici vorbă! Dispoziția este valabilă și pentru „aderarea la actele de revizuire a tratatelor constitutive ale Uniunii Europene”.
Ce zicea Bogdan Aurescu pe ici pe colo, prin 2022?
”Noi am avut inițial o poziție de susținere a unanimității, pentru că întotdeauna am considerat că statele mici ar trebui să aibă această pârghie la îndemână dacă există o situație în care interesele lor o cer să poată să blocheze o anumită decizie. Noi am constatat că România întotdeauna a acționat într-un spirit european și a încercat să găsească formule altfel, decît prin a se opune prin veto, nu cum au făcut alții, precum Austria”.
Ce se înțelege din asta? Că „spiritul nostru” european ne-a făcut să zicem „Da“ și să ne plecăm în fața deciziilor altora. Pentru că nu am contat în nici o dispută europeană, am renunțat. Iohannis are încredere în cei mari și nu mai vrea ca el și Aurescu să-și bată capul cu votul României!
La ce să avem o mînă să ne apărăm dacă n-am folosit-o niciodată? Mai bine ne-o tăiem singuri!
Mai mult, dacă ar fi citit Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, ar fi aflat la art 3, punctul 2, că:
” Art 3, punctul 2. Bulgaria şi România se află în aceeaşi situaţie ca şi actualele state membre în ceea ce priveşte declaraţiile, rezoluţiile sau alte luări de poziţie ale Consiliului European sau ale Consiliului, precum şi în ceea ce priveşte cele referitoare la Uniune care sunt adoptate de comun acord de statele membre; prin urmare, acestea vor respecta principiile şi orientările care rezultă din aceste declaraţii, rezoluţii sau alte luări de poziţie şi vor lua măsurile care se pot dovedi necesare pentru a asigura punerea în aplicare a acestora”.
L-au păcălit pe Klaus Iohannis? S-a umflat aroganța în el crezînd că poate hotărî singur? L-au luat de fraier sau el se consideră un Gongu-vodă care poate decide orice?
Așa gîndește președintele României? Sau nu știu cine s-a ridicat pe vîrfuri să-i sufle la ureche (sau să-i transmită un ordin!) să se alăture celor care propun renunțarea la votul în unanimitate?
N-a înțeles Iohannis care ar putea fi consecințele renunțării la votul în unanimitate prevăzut în Tratatul de aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană (2005)?
Devine din ce în ce mai limpede că la Bruxelles se instaurează o autoritate politică, administrativă, financiară, sanitară și militară. Ea decide pentru statele membre, mai ales în cazul celor mici sau a celor reprezentate de prostovani și incompetenți?
Președintele României, încălcînd Constituția României și Tratatul de aderare, a hotărît să treacă statul român în rîndul celor figurante în luarea deciziile importante. Vom conta pe ici pe colo, dar în materie de securitate și de politică externă, de niciun fel. Vor decide alții și pentru noi și nu ne vom putea opune!
Ce a făcut Klaus Iohannis este un transfer de suveranitate. Probabil că așa înțelege el o formulare a CCR din 2012 în care se aprecia că președintele este titularul politicii externe și de apărare. Titular nu înseamnă proprietar și nici stăpîn!
Constituția României precizează că președintele „semnează tratatele internaționale care au fost negociate de guvern”.
Cu ce drept a renunțat președintele Klaus Iohannis la acest drept de vot cîștigat de România prin Tratatul de aderare? I-au cerut americanii să o lase mai moale cu unanimitatea pentru accelerarea deciziilor? A auzit vorbindu-se la Bruxelles sau l-au rugat germanii cînd i-au mai dat o tinichea?
Începe să se confirme ironia lui Henry Kissinger. El a lansat celebra întrebare (o reproduc aproximativ):
-Cu cine vorbesc americanii în Uniunea Europeană cănd propun o decizie importantă? Dau telefon la 28 de premieri și președinți?
Acum este clar! Casa Albă dă un telefon la Ursula von der Leyen, ea zice „Da“ și decizia este luată. Eventual, îi mai consultă prin ambasadori și pe cei mai puternici.
Problema noastră rămîne la președintele Klaus Iohannis. Pe ce baze a decis poziția României într-o chestiune de importanță vitală pentru țara noastră? Gestul său este aberant și nu are acoperire. Este un transfer de suveranitate decis în culise. A hotărît de unul singur pentru România într-o chestiune care nu-i de nasul său. Suveranitatea României este o valoare care aparține poporului român și prin nici o lege nu a fost trecută în proprietatea și decizia președintelui. Nici a lui Klaus Iohannis și nici a însoțitorului său, Bogdan Aurescu.
Klaus Iohannis a făcut-o lată!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro