Mai zicem cîte o dată că-i de rîs dacă n-ar fi de plîns. Asta se potrivește acum. Circul public este demn de un rîs sănătos, căci situația noastră este demnă de un plîns cu tuse și înecăciuni. În plină zi cu zvonuri și ciorne pentru măsuri care mai de care mai salvatoare pentru țară, lucrătorii din Ministerul Finanțelor s-au revoltat instantaneu. N-au vrut să mai lucreze. Situația lor este de plîns, zic ei. Șeful lor sindical,Vasile Marica, spune că situația dramatică nu vine din cauza banilor. Cei mai mulți nu vor pierde decît 700 de lei. O nimica toată pentru un om de la Finanțe. Buba este alta. Nu-i orizont, nu-i speranță, nu-i ordine! Ordonanța este făcută cu curul. Politica financiară ieșită tot din mîna lor mititică pare a fi gîndită cu aceeași parte a corpului. Numai drepturile, cu gura! Marica spune că a fost grevă spontană. Dar știa că este prin toată țara și că participă 15.000 de oameni. Telepatie românească, ce mai! Cică durerea mai mare ar veni de la soarta țării, a sistemului și a faptului că măsurile (viitoare) ar afecta peste 22.000 de oameni. Mai zboară unii, le mai scurtează picioarele la scaune.Nemulțumirea finanțiștilor exprimată de Vasile Marica are și ea o filosofie românească mai de periferie. Poate chiar de barbut. Zice liderul sindical al nemulțumiților:
-„Mulţi m-au întrebat, 10.000 de lei brut sunt bani puţini şi 6.000 de lei net? Eu zic că da. Pentru că un inspector fiscal care se duce la OMV să îl verifice şi se ceartă cu un avocat care are 10.000, eu zic că da. Să fie foarte clar, dacă nu profesionalizăm sistemul ăsta şi trebuie să înţeleagă şi ministerul, şi premierul, şi guvernul că dacă sistemul ăsta nu va fi profesionalizat, nu va fi digitalizat, nu vor fi niciodată bani la buget”
Pentru Vasile Marica, „profesionalism” înseamnă ca inspectorul fiscal să cîștige și el cît avocatul. Să ia și el 10.000 de lei, nu 6.000 pentru că atunci cînd îl controlează, dacă ia numai șase i, se termină priceperea și onestitatea. Greșit și naiv! Avocatul OMV care îl flituiește pe inspectorul fiscal mai împiedicat n-are 10.000. Sare de 50-100.000 ca ochiul. Și cînd inspectorul fiscal ajunge la un director de bancă sau de Hidroelectrica, ce face? Vrea salariu egal? Sau se mulțumește cu ceva și pleacă mustăcind cu coada între picioare?
Și dacă sistemul va fi „profesionalizat” vor fi bani la buget, gîndesc cei care au lucrat din greu la dosarele pentru împrumuturi.
Înainte de a termina comentariul despre protestul de la Finanțe, aș vrea să mai adaug ceva. Aș fi fost bucuros dacă el ar fi fost declanșat cînd ireparabilul și inconfundabilul Adrian Cîciu, mîna financiară pe post de greblă de la Buzău a lui Marcel Ciolacu, a pus la cale uriașele sume de împrumut care grevează acum datoria externă a României. Atunci să fi întrerupt lucrul, să fi ieși pe holul ministerului și pe străzi și să-i fi strigat:
-Afaaaară, nenorocitule! Afaaaară!
Apropo de împrumuturile României. Toate împrumuturile se fac cu implicarea (intermedierea) unei firme de consultanță care joacă rolul de „ambreiaj” între Ministerul Finanțelor din România și creditorul extern. Pentru serviciile sale, respectiva firmă de consultanță încasează o sumă reprezentînd un procent din împrumut. Sumele drenate prin procentul revenit firmei de consultanță sunt uriașe. Prin ele se rezolvă toate obligațiile și toate șpăgile pentru decidenții împrumutului. Marile sume cu trasee externe pentru oamenii cu putere de decizie în Guvern și ministerul implicat în împrumuturi enorme se scurg prin aceste firme. Cu ajutorul lor, conducătorii noștri nu „pun botul” la mărunțișuri și la afaceri compromițătoare.
Ce le revine le ajunge pentru restul vieții și pentru o parte din urmași.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro