Cîrciumarii și hotelierii români sunt pe cale să o dea în bară. Unii chiar au dat-o și tremură de frică! Parcă li se duce afacerea pe copcă. A început sezonul estival și ei încep să strige „goool!”, ca la un meci de fotbal. Și după ce înțeleg că sezonul nu le-a venit cu plinul mult visat încep să caute cauze și motive. N-au noroc sau cineva este împotriva lor?
Să zicem că unul din Galați bagă două milioane de euro într-un bar din Mamaia, iar în aceste zile clienții și încasările sale sunt la jumătate. Merge aproape gol trei-patru zile din săptămînă și, mai binișor, în weekend. Cine-i de vină? Nu cumva „roaba cu șampanie” de la Nuba și Loft în loc să atragă turiști a speriat o mare parte din publicul român?
Nu cumva, cu un sictir sincer și cu o teamă de ridicol și de grotesc, amatorii de vacanțe au schimbat direcția? Au lăsat Mamaia marilor dezmățuri pe seama beizadelelor și a interlopilor și au zis „La revedere!”.
Ce face unul cu un hotel luat la licitațiile din privatizare, după ce l-a puțulit nițel și i-a tras o reclamă luminoasă? A dublat prețul camerei și îl are ocupat numai pe trei sferturi sau mai puțin. Sau unul care a cumpărat scaune și șezlonguri și a închiriat o plajă? Suferă ca un cîine bătut că nu are tot stadionul de nisip ocupat decît de jumătate din mușterii așteptați. Și nu mai adună cei 10 euro pe jaful de plastic?
Sau afacerea parcărilor care este și a hotelierilor și a primăriei și a țiganilor șmecheri care încearcă să ciupească la fiecare loc liber. Decît o sută pe zi, numai la parcare, mai bine nimic! Și oamenii încep să migreze. În Bulgaria și Grecia, șezlongurile sunt gratis sau mai ieftine. Și parcările. În Grecia, cel mai adesea, parcările sunt free. În Bulgaria, la o parcare păzită, pentru o zi plătești 5,5 euro. Tot este mai bine. La Mamaia, te jupoaie. Lipsa de clienți pare mai degrabă o trezire a jecmăniților. Prea își închipuie unii că au discoteci de nivelul unui Saint Tropez al Estului și folosesc aceleași prețuri ca să arate că pot și că ține. E drept că la Monte Carlo, la Cannes și la Saint Tropez, inclusiv la Courchevel, românii fac valuri și bagă spaima în ospătari cu banii tocați în stil de nabab. S-or da ei în stambă pe acolo, dar este vorba despre un grup restrîns de tunari și de oameni cu bani. La Marea Neagră, este altă lume pentru că avem de-a face cu altă economie. Lumea luată de fraieră s-a revoltat și a plecat în bejanie. Mai spre sud sau în străinătate. Între banii oamenilor și pretențiile cîrciumarilor s-a născut o vale pe care călătorul român nu vrea să o mai treacă. Decît să-i rînjească patronul sau să-l privescă de sus ca un superior ce nu este, mai bine se duce la străinul care îi zîmbește și pe care nu prea îl înțelege. Psihic, este mai confortabil, chiar prietenos. Știe să dea ceva din partea casei, chiar dacă este inclus în preț!
Thasso-mania la români
În ultimele patru săptămîni, diverse împrejurări m-au dus de cîteva ori pe litoralul românesc, bulgăresc și grecesc. Fără să fiu expert și nici extrem de interesat, am putut trage cu ochiul la evoluția lucrurilor, de la finalul pregătirii sezonului pînă la începutul anemic de la acest început de iulie. El era și mai este anemic la Mamaia, pentru că acolo avem de-a face cu un recul la nebunia prețurilor întreținută de șmecheri și interlopi. În rest, pe la bulgari și la pe greci, fluxul turistic și desfășurarea erau normale. La greci, dincolo de Nea Peramos, pe toată coasta sunt zeci de discoteci cu mii de tineri, cu parkinguri pentru rulote și cu discoteci în aer liber, bine aranjate, cu gust și cu prețuri onorabile.
Cei din sudul litoralului chiar se bucură de „vîntul rece” care bate la Mamaia…Față de alți ani, le merge ceva mai bine. Începe să răsară soarele și pe partea lor!
„În condiţiile în care România, prin Ministerul public şi Guvern şi prin deciziile nechibzuite adoptate de multe administraţii locale „antiturism”, nu a adoptat nici o măsură de promovare de vacanţă în România, nici către conaţionali, măcar şi, evident, nici către potenţiale comunităţi de turişti străini, industria ospitalităţii din România rămâne „săracă fată bogată”, „Cenuşăreasa” economiei acestei ţări. Întorcându-ne la Litoral, aşteptăm seriile de litoral plin, în săptămânile ce urmează, şi acest lucru se va întâmpla, desigur. Dar, din câteva săptămâni de operare într-un sezon de afacere de Litoral – fără nici un fel de promovare, fără evenimente, fără susţinere fiscală, fără nici o formă – firavă, măcar, de strategie şi de campanie de atragere de turişti, ba chiar cu măsuri antiturism (gen taxa de parcare de 96 Ron/zi în Mamaia), nu vom reuşi să ne păstrăm turiştii şi nici personalul şi nici destinaţia! Cerem măsuri urgente din partea Guvernului, dar şi din partea administraţiilor locale – hotărâri de Guvern şi Hotărâri de Consiliu Local orientate spre facilităţi pentru afacerile din HoReCa şi pentru eliminare de taxe pentru turişti, ca să dăm un semnal clar că ne dorim turişti în România”, (Corina Martin, secretar general al Federaţiei Patronatelor din Industria Ospitalităţii din România).
Am preluat, de pe Ziare.com, un pasaj mare dintr-o declarație a doamnei de la Federația Industriei Ospitalității (și madama o beizadea de politician dobrogean) pentru că vorbele sale conțin, cel puțin în parte, modul de a gîndi al celor mai mulți din domeniu.
”-„Dacă nu cîștigăm cît ne trebuie, să ne ajute statul român!”
-”Să ne facă festivaluri, să le dea bonuri de vacanță pe care să nu le poată cheltui decît la noi acasă, pe ce le dăm noi”
-„Să ne facă reduceri și la impozite să ne scadă TVA-ul“
-„Să ne promoveze în străinătate!”
Tradus în actuala stare de lucruri, afirmațiile pot să însemne și
– Să avem cît mai mult popor la jumulit.
România lui „să ni se dea” și „să ni se facă” se relansează după nenumărate alte facilități, pomeni și cerșetorii publice. Prea au fost puse la grămadă și prea ne-am învățat să cerem totul de la stat. Iar PSD-ul să dea! Adică să cumpere voturi. Aproape că nu există domeniu în care să nu apară solicitări de sprijin sau de facilități. Aceiași oameni fac gură cînd află că statul român se împrumută. Contradicția este pe fond și de obraz, în același timp!
Mă întreb dacă nu cumva Federația Ospitalității ar trebui să se numească a Ospitalității și Jecmănirii în Turism?
Nu cumva respectiva federație, în loc să ceară, ar trebui ar trebui să-și îndemne membrii să o lase mai moale cu prețurile?
Nu cumva părerea celor care zic despre clienți că sunt „proști dacă plătesc cît nu face” chiar merită și un pui de faliment?
Și abia pe urmă să o ia de la capăt, mărunțel și mititel, pînă se întîlnesc cu nevoile și puterea de cumpărare a populației din România!
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro