L-am văzut luni seara pe Vasilică Cîțu, în fața sediului PNL, la o fugară conferință de presă, ca un călător rătăcit pe un peron, pierdut la umbra generalului resemnat.
Lîngă Nicolae Ciucă, bietul Cîțu arăta ca o rudă sărăcuță, ca un șofer după o cursă cu un camion pe un drum prăfuit, mai rău ca un băiat venit de pe drumuri, nemîncat și supărat pe soartă. Nici pe departe nu părea omul chemat (destinat) să conducă un guvern, să ia decizii pentru o țară și să vorbească în numele unui partid istoric! Bietul Cîțu avea o meclă de om șters, necăjit, care tocmai a descoperit că îl înjură și neamurile, că îi fuge pămîntul de sub picioare, că iluzia lui a luat sfîrșit, că planul său de a conduce banda politică a PNL-ului începe să nu mai aibă partizani. La o lună de la victorioasa sa desemnare, Cîțu arăta șifonat, dezumflat, derutat și botos.
Pierderea șansei ca un guvern minoritar al PNL să dicteze cheltuielile publice ale României debilizează un personaj gonflat cu pompa ambițiilor, inexistent, incompetent și cu vizibile ieșiri de iresponsabilitate. Cîțu este pe drumul nimicului. Am mai scris un editorial „Adio, Cîțu!“. De atunci am pomenit despre primele semne ale dispariției politice a lui Florin Vasilică Cîțu. Jalea din deciziile guvernării sale îl pregătesc pentru coșul de gunoi al politicii.
Împrumuturile sale și mutarea unor fonduri de la Sănătate la dispoziția premierului (pentru a răsplăti primarii care l-au votat) sunt subiecte demne de DNA sau de Parchetul General. Cîțu a fost un eșec al PNL, al președintelui Iohannis, al României, în cele din urmă. Nu ne-am amăgit, măcar o secundă, că o nulitate cu atîtea belele și semne de întrebare în biografia sa ne poate scoate din încurcătură. Florin Vasilică Cîțu este și măsura gîndirii lui Klaus Iohannis. Credea că alegerea unui premier este egală cu desemnarea directorului de la Gospodărire Comunală Sibiu sau de la Societatea de Canal și Apă din Agnita. La fel a procedat și cînd l-a desemnat pe Dacian Cioloș și cînd a tratat desemnarea premierului în stilul, fă și tu un guvern, că nu-i așa complicat ca la o echipă de fotbal!
Florin Cîțu, arestat în SUA. Ce spune premierul
Propunerile de miniștri din ciorna de guvern scăpată de generalul Nicolae Ciucă ne arată combinațiile și jocurile de putere din PNL înainte de dezastru. Alina Gorghiu nominalizată la Justiție ne arată că noua Coană Joițica domină partidul și generalul nu s-a putut opune nominalizării sale. Mai mult, apariția pasageră pe listă a lui Cristian Bușoi ne trimite cu gîndul la rolul acestui personaj, apărut la un moment dat în lesa președintelui Iohannis la o vizită prin București.
Cam același lucru se întîmplă și cu Dan Barna. Vicepreședintele USR, după ce a pierdut microfonul partidului și a intrat sub lupa procurorilor, se topește încet, ca o lumînare care arde la ambele capete. Gomosul și arogantul Dan Barna este din ce în ce mai mic, mai puțin vizibil și audibil. Aroganța sa de mare sculă politică a dispărut ca prin minune de parcă s-ar fi strecurat sub preș, ca și în cazul lui Vasilică Cîțu.
Barna reclamă presiuni din partea lui Cîțu
Și Florin Vasilică Cîțu și Dan Barna s-au debilizat într-un război imaginar cu umbrele, cu ștampilele verbale, cu hologramele propagandei. Cînd s-au lovit cu capul de pragul realității, amîndoi au pornit la drum prin ceața anonimatului.
Autor: Cornel Nistorescu
Sursa: cotidianul.ro