Site icon gandeste.org

„Controlați-vă dorința de libertate; nu deschideți fereastra și nu cântați”

Am participat aseară la o emisiune tv de vreo 3 ore. Era despre oligarhii ruși*, despre chinezificarea OMS** și despre carantina totală, nesfârșită și complet inutilă impusă de autoritățile chineze în orașul Shanghai***.
„Controlați-vă dorința de libertate; nu deschideți fereastra și nu cântați”
… asta se aude din drone și megafoane de vreo lună în acest oraș de milionari, cosmopolit, tehnologizat, lăudat peste tot în vest pentru eficiență și progresism.
Dronele nu doar că răspândesc cu zgomot teroarea Fratelui celui Mare, dar au și capacitatea de recunoaștere facială sau comportamentală a oricui, în orice ipostază s-ar afla. Se utilizează și câini-robot, se practică și descurajarea prin cele mai brutale metode a oricărei dizidențe, se utilizează chiar și separarea de familie sau privarea senzorială, totul pentru a convinge masele că autoritățile sunt atotputernice și că nimeni nu li se poate opune.
Milionarii chinezi, oligarhii cu penthouse-uri de zeci de milioane la etajul o sută, geniile tehnologice, expații (inclusiv românii) extrem de bine plătiți de chinezi sunt acum, toți, în aceiași oală. Închiși în case, uneori separați prin garduri de sârmă ghimpată (?!!!), obligați să se mulțumească doar cu rațiile date de autoritățile totalitariste la intervale orare cât mai distanțate, pentru a opera mai bine frica (pe fondul foametei) sau să facă troc de produse cu ceea ce mai au prin case, toți acești oameni trebuie să se supună, descoperind treptat că bruma de libertate și confort pe care o obținuseră cu bani, afaceri și joburi bine plătite, într-o metropolă văzută în vest ca fiind una din viitor, că nu sunt cu nimic mai câștigați față de africanii subnutriți sau față de asiaticii de la periferiile marilor și ultra-aglomeratele orașe ale sărăciei și foametei.
Iar noi, cei care încă mai credem în libertate și în democrație, stăm și ne întrebăm cum de atât de mulți oameni stau și nu fac nimic pentru a lupta contra acestei opresiuni atroce.
Dar există o explicație.
China (și, în mod insidios, dar indubitabil, vestul capitalist de supraveghere) a avut grijă să își obișnuiască cetățenii cu obediența și să îi stârnească împotriva oricărui dizident care ar părea că pune la îndoială „valorile” comunității, regulile edictate de autorități pentru „siguranța” noastră și interesul colectiv insensibil la drepturile, libertățile și interesele individului.
Exact ca în romanul lui Orwell, intitulat 1984, omul recent a ajuns să creadă că, într-adevăr, libertatea e sclavie, ignoranța e putere, iar războiul este pace.
Săptămânal, se inventează și inamicul public nr. 1, dușmanul, „domnul Goldstein”, necesara țintă a urii populare care cere un salvator. Se întâmplă ca salvatorul să se numească Xi Jinping, Tedros, bilgheiț, Fauci, Arafat – dar nu are importanță decât nimicirea „dujmanului” și narațiunea eroilor din linia întâi care răpune mereu asemenea ținte.
Sistemul de rating social este despre supunere, obediență și ascultare.
Mai întâi cu titlul de experiment bazat pe premii (un cupon de reducere, o călătorie cu avionul sau cu trenul pe pernă magnetică, o iertare de la plata costurilor de transport al produselor comandate online etc.), ratingul social a fost îmbrățișat treptat de 99% dintre chinezi, pentru că a venit cu „libertăți” și „drepturi” suplimentare, care gâdilau orgoliul țintei – accesul la o școală, facultate sau clinică mai bune, locuința într-un cartier corect curățat și cu reguli aseptice, accesul în aparatul de stat sau în administrația locală, călătoria în străinătate, permisiunea de a face afaceri etc. Evident, mai nimeni nu a văzut (încă) reversul medaliei – cel ce nu are suficiente puncte de rating social este exclus din societate, este un non-cetățean, cu drepturi mai reduse decât cele ale unui iobag medieval legat de glie.
Cum se primesc punctele? E un subiect important de reflecție, pe plan juridic, moral, filosofic sau chiar religios. Poate cel mai important dintre subiectele lumii de azi.
Punctele se primesc în funcție de modul în care „cetățeanul” respectă regulile. Libertatea, drepturile individuale, egalitatea de șanse, nu mai sunt de la natură, nu mai sunt ratașate de persoana omului, la modul automat, ci sunt luate de stat/corporație în proprietate, pentru a fi ulterior „concesionate” individului, dar numai temporar, cu pipeta și condiționat.
Respecți în proporție de 100% regulile – primești concesiune completă; nu respecți regulile decât parțial, primești concesiunea limitată, cu atenționare de degradare; nu respecți regulile, ești exclus social. Ești aruncat extra muros.
Cine stabilește dacă regula cutare este respectată, iar regula cutare, nu?
O aplicație, care îți accesează în mod obligatoriu codul QR.
Nu un judecător, nu o comunitate locală, nu un consiliu etic, ci o aplicație.
Iar aplicația nu poate da greș, nu?
Cine stabilește regulile? Desigur, statul emite legi și alte acte normative, dar regulile sunt stabilite și de comunități locale, grupuri sociale, corporații, portaluri sau platforme online.
Aparent, chiar tu stabilești regulile care ți se aplică, întrucât aderi la un contract. Numai că acest contract este ignorat în 99% dintre situații. Chiar dacă știi că ai semnat un contract (atrag atenția, totuși, că sunt cam 1700 de contracte și de „contracte” de care se împiedică și în care se încâlcește un simplu cetățean vestic în fiecare an), el este atât de prolix și masiv încât mai nimeni nu înțelege ce scrie acolo.
În plus, există enorm de multe raporturi juridice în care intrăm fără să fi aderat la vreun contract, fără să fi dat click pe ceva – Shoshana Zuboff (autoarea cărții Capitalismul de supraveghere) le numea ne-contracte.
Deci, care reguli se respectă și care nu?
Cine poate ști ce reguli există pe cap de oaie/vită furajată/idiot util în prezent?
În altă ordine de idei, foarte puține dintre regulile aflate în vigoare la un moment dat sunt legitime, etic justificate, drepte, de bun simț, utile pentru colectivitate și individ. Cele mai multe reguli sunt și nelegitime, și glisante, și efemere (azi sunt, mâine nu sunt).
Câți dintre cititorii acestei pagini apreciază ca fiind legitime regulile chinezilor care au blocat Shanghai – ul de peste o lună și jumătate, fără o justificare reală (virusul pe care chinezii îl combat este cu mult mai puțin periculos decât cel care a „justificat” plandemia anilor 2020-2022) și fără eficiență (cazurile de infectare se majorează, în loc să se micșoreze și, în plus, iradiază și la alte orașe, inclusiv Beijing)? Dar câți dintre voi apreciază regulile lui Putin care trimite la închisoare pe orice rus care denumește război ceea ce se întâmplă în Ucraina, iar nu „operațiune militară specială”? Și câți dintre voi apreciază regulile rețelelor de socializare (care erau aplicate până ieri și de tuiter) și ale mass-media main stream conform cărora, dacă patronul unei rețele de socializare (să zicem tuiter) se declară fan al libertății „absolute” de expresie, asta trebuie ștampilată ca … hate speech? Și, în genere, cum vi se pare dublul standard, conform căruia toate animalele sunt egale, dar unele animale sunt mai egale decât altele (Ferma animalelor, Orwell) și regulile sunt făcute pentru a fi încălcate (zicală populară românească)?
Ce valori ale comunității are China și ce „standarde” are Europa în raport cu China (ești țară mică, nu poți, ești țară mare, poți face afaceri cu China, chiar cu implicare fățișă a președinților, cancelarilor sau premierilor) și care vi se par mai puțin corecte și legitime?
Știți care e nenorocirea? Vechea și democratica și diversa Europa a lăudat și invidiat China în plandemie. Iar ratingul social chinezesc, plus standardizarea persoanei și a comportamentului său după tipar chinezesc sunt lăudate, invidiate și clonate în Europa, în special la îndemnul corifeilor Forumului Economic de la Davos și cu ajutorul instrumentelor politice ale acestora – mă refer la toți liderii „progresiști” școliți de Schwab de gen Macron, Putin, Trudeau etc.
Ce nu vi se spune în mass media și în discursul politic este că, în prezent, se lucrează la un portofel digital, la o identitate digitală care va înlocui persoana cu avatarul său informatic, apt să fie resetat și remodelat după planurile păpușarilor. Nazipass-ul sanitar, „concretizat” într-un cod QR, nu a fost decât un experiment necesar trecerii la digitalizarea completă a persoanei și la trecerea fracțiunilor de personalitate în proprietatea controlorilor – nu vom mai fi stăpâni nici măcar pe emoțiile și trăirile noastre, căci vor fi manufacturate sau dictate de controlori. Majoritatea se va supune ratingului de cetățean cu blazare sau cu entuziasm, căci, așa cum am spus, ratingul de cetățean este supunere, obediență și ascultare. Cei ce n-o vor face (puțini și lipsiți de puterea de a vorbi și de a fi ascultați) vor fi marginalizați, pedepsiți și excluși din societate.
Încă ceva și vă las – un număr de 23 de state, printre care și România, au semnat un document de intenție, pe 1 aprilie 2022, în vederea demarării unui tratat internațional care să dea OMS atribuții directe, globale, de a lua și impune măsuri de „prevenție” și „combatere” a pandemiilor.
Ați fi de acord ca, în loc ca sănătatea populației să fie atributul statului pe care îl plătim cu taxe, impozite și contribuții, de aceste probleme să se ocupe o mână de birocrați sociopați, nealeși de nimeni, deci fără responsabilitate față de vreun popor, marcați de corupție, conflicte de interese favorabile corporațiilor farma sau chimice și de impostură, și complet ineficienți? Să se ocupe acești adepți ai lui Xi Jinging de pandemie de acum încolo, călcând, la propriu, peste cadavre și aruncând în aer orice idee de drepturi, libertăți și interese ale individului, ale persoanei? Chiar ați fi de acord să vă fie dictator coruptul Tedros sau dementul mesianic bigheiț?
*i-am adus în discuție și pe oligarhii chinezi și pe cei americani, dat fiind că și aceștia respectă paternul caghebist-putinist – afaceri de sute de miliarde sunt puse pe tavă unor apropiați ai puterii politice sau militare de statul securist, care instrumentalizează persoana și a familia multi-miliardarului, în scopul de a fi utilizați ca arme sau ca asasini economici
**bilgheiț doar s-a ratașat parazitar acestui proces care durează de peste 14 ani, în scopul de a face și mai mulți bani decât avea deja, prin traficarea informațiilor confidențiale pe care le primea direct de la sursă, în calitate de mare sponsor al OMS
***consecințele închiderii acestei părți importante a Chinei sunt catastrofale, de-a dreptul, pentru întreaga lume, fiind incomparabile cu cele întâmplate la „startul” plandemiei, care a venit tot din China; Occidentul, dar mai ales la-căpuț-tulburata UE, au făcut din China manufactura lumii, iar din Rusia, principalul rezervor de materii prime de pe glob, iar acum Rusia lucrează în tandem cu China; zisul Occident va juca acum exact cum le cântă Rusia și China, exact ca în basmul cu fluierul fermecat; e suficient să analizați în această cheie continua dez-industrializare a UE (și, evident, și a României), pe motiv de relocare în zone cu costuri reduse, sau green deal-ul început cu 10 ani înainte de momentul în care s-ar fi putut trece la energia verde, regenerabilă, sau concentrarea pe securitate în dauna libertății și pe drepturile comunităților marginale și deviante în paguba drepturilor și libertăților omului; vă veți lămuri
Exit mobile version