”Ucraina a exclus o încetare a focului sau orice concesii teritoriale către Moscova, deoarece Rusia și-a intensificat atacul în estul și sudul țării, lovind regiunile Donbas și Mykolaiv cu lovituri aeriene și foc de artilerie.” (Reuters)
Acum, poate am lipsit eu din realitate, dar când a fost vorba despre ”concesii teritoriale” în poziția părții ucrainene, și despre o încetare a focului? Kievul a adoptat pozițiile pe care le cunoaștem, având în spate SUA și Marea Britanie. Acum lucrurile merg prost pentru Kiev. Oricâte arme ar primi(deși să fim realiști, nu primesc, pentru că este vorba despre produse complexe, cu un ciclu de fabricație surprinzător de lung, iar capacitățile de producție sunt limitate), NU au cum răspunde presiunii exercitate de armata rusă și de soldații celor două republici din estul Ucrainei.
De aici încercarea de a implica alte țări, care fac parte din NATO. Povestea aia cu ”drepturile speciale ale cetățenilor polonezi” este, de fapt, un instrument al implicării Poloniei în conflict. Practic, se ”construiește” ceva ce încearcă să facă și Ungaria în Transilvania: un statut de co-suveranitate polono-ucraineană în zona ucraineană ce a aparținut Poloniei, Galiția. Să vedem cum va înghiți Europa acest artificiu. Iar Bucureștiul trebuie să fie cu ochii pe această evoluție ca pe butelie!
Asta e! Vă tot spun: nu scăpăm neșifonați anul ăsta!
PS: când scriam astea, pe flux a intrat un articol din The Telegraph, unde se pune problema deschis: ”Este inevitabil un compromis groaznic, care păstrează suveranitatea Ucrainei, dar cedează Rusiei o parte din teritoriul său?
Autor: Constantin Gheorghe