Prostia ”escaladării conflictelor”, pentru a le rezolva, se întinde și în România. Datorăm ”plăcerea” cretinilor care planifică politica externă americană, și tâmpiților loco, zeloși în aplicarea unor teorii prinse din zbor, și aplicate lăutărește.
Ce se întâmplă acum în coaliție este exemplar pentru ce spuneam mai sus. Conflictele dintre PNL și USR sunt într-un crescendo care nu are nicio noimă. Ideea care e? Că până la urmă cedează una dintre părți, după care se pot face noi aranjamente de putere în interiorul coaliției, și în guvern? Cu Cîțu și Barna pe post de Biden și de Putin? Râde lumea, bre! Și cu Iohannis pe post de arbitru? Bă, sunteți bine cu căpuțul?
Era un banc porcos, pe vremea ”comunismului”, care avea o morală: nu aplicați mecanic învățămintele capitalismului! Teoria ”escaladării” nu și-a dovedit valabilitatea, mai mult, e ca și când un nebun intră cu o făclie aprinsă în depozitul de praf de pușcă! Guvernare prin crize am mai avut, cu CDR. Cum s-a terminat? Țărăniștii au zis pa politicii! Guvernarea asta va fi la fel: zero rezultate, haos politic și administrativ, nemulțumire socială. Dacă unii se bazează pe tefelismul ireductibil #rezist,nu știu ce fac! Până și #reziștii au rate la casă și mașină, copii de hrănit și de îmbrăcat, și ei pot rămâne șomeri peste noapte, fără nicio perspectivă. Credeți că au vreun contract social cu ”dreapta”, s-o spijine cu orice preț? Ce, sunt neam de sinucigași?
Altminteri spectacolul victimizării unor indivizi precum Vlad Voiculescu, al radicalizării unor Drulă sau Năsui, nu e decât circ ieftin, care ține loc de competență la guvernare. Ce probleme ale țării au rezolvat cu ”escaladarea conflictului”? Avem medicamente? Nu se mai moare din incompetență și din indolență prin spitale? Nu se mai fură din banii publici? E competența pe noi, grămadă? Și atunci? Ne place să vedem în loc de societate solidară un câmp de ruine? Dacă da, nu pot comenta gusturile oamenilor. Și nici lipsa lor de implicare, de responsabilitate, de solidaritate. Oricum, urăm succes deplin caprei vecinului, în drumul ei spre neființă. Sigur acolo unde se duce va avea parte de o viață mai bună…
Autor: Constantin Gheorghe