Nu înțeleg de ce noi, cei din Est, suntem mirați de felul în care suntem tratați de cei din nucleul inițial al UE, cei șase fondatori. Nu am contribuit cu nimic la construcția Uniunii, nici instituțional, nici financiar. Nu avem aceleași valori politice, morale, legale. Am fost în tabăra adversă până în 1991, și i-am costat mulți bani să ne ”combată”. Acum venim ca nesimțiții la masa pusă, fără să contribuim la ea, și avem pretenția să ne afirmăm identitatea și interesele. Mușcăm mâna stăpânilor care ne dau de mâncare!
Estul fost ”comunist” nu va fi niciodată solvabil în Occident. Pentru că are experiența luptei pentru păstrarea identităților naționale sub ocupația URSS. N-au fost solvabili în comunism, de ce ar fi acum?
Cred că viziunea lui Năstase, de la începutul anilor 1990 era cea corectă: o uniune a fostelor țări socialiste, care exista de facto, pe structura CAER, exista deja o piață comună, așa a pornit și actuala UE, ca o piață comună, și mecanisme de gestionare a ei. Între cele două ”uniuni” se puteau încheia acorduri de asociere, se puteau imagina mecanisme de coordonare și de rezolvare a conflictelor comerciale.
De ce a fost respinsă ideea? Primul motiv: teama. Esticii erau industrializați: cu investiții minime și cu import de management, deveneau, având costuri de producție mai mici, un concurent redutabil pentru Vest. Dezindustrializarea Estului și transformarea în piață de desfacere era obligatorie. Și ne-au promis aderarea la UE contra dezindustrializare și transformarea în piață de desfacere și rezervor de forță de muncă. Negocierile de aderare au fost o farsă sinistră: ce să negociezi, când lucrurile erau deja bătute în cuie? Era cineva dispus, în Vest, s-o de la capăt cu Tratatele și toate acordurile construite în patru decenii s-o ia de la cap cu scrierea și aprobarea lor, cu Marea Britanie pe post de Gică-Contra?
Al doilea motiv, implicit, a fost acela că extinderea piețelor a fost soluția ieșirii capitalismului din crizele declanșate de schimbările tehnologice și de capitalismul financiar. Extinderea la China s-a dovedit a fi un fiasco, pentru că promotorii soluției n-au înțeles China și natura relațiilor sociale din țară. În loc de o piață, și de un uriaș bazin de forță de muncă, și-au construit un competitor strategic. Și ce competitor!
Acum UE încearcă să aplice metoda(în fond nimic nou, este același șlagăr despre ”spațiul vital) la Ucraina, Belarus și Rusia. Ucraina este un eșec, Moldova și Georgia nu rezolvă nimic, sunt cantități neglijabile, Belarusul este prea lipit de Rusia, încât e încă greu de ”convins”. Prada cea mare, Rusia, tocmai le scapă, pentru că nu interpretat corect gestul revenirii Crimeei la Rusia. Sancțiunile au declanșat un proces de recucerire a pieței interne rusești de actorii economici locali.
Tratamentul aplicat de Bruxelles esticilor tocmai ce primește replica din partea țărilor foste socialiste: refuzul angajării unui dialog structurat cu Moscova. Acest refuz este, paradoxal, în avantajul rușilor.
UE trebuie refondată. Refondare care să permită integrarea reală a fostelor țări socialiste, ca parteneri egali, și crearea unor mecanisme de reducere a decalajelor de dezvoltare între Est și Vest. Altminteri șandramaua se prăbușește. Are cineva puterea de a propune așa ceva, sau sunt prea ocupați cu ducerea la termen a sarcinii?
Autor: Constantin Gheorghe