Și după ce lumea se mai lumină în legătură cu criza ”refugiaților” din Belarus, madam Merkel în persoană puse mâna pe telefon-ocazie cu care le trase o labă peste bot și polonezilor!-și îl sună de odiosul Lukașenko, că-și aduse aminte că astfel de crize se rezolvă altfel, cu negocieri, nu cu ”sancțiuni” și înjurături de mamă la adresa ”tiranului”.
UE devine pe zi ce trece un hoit în putrefacție, condus de interesele diverselor corporații, hoit care nici măcar la ședințele de spiritism nu mai răspunde cetățenilor europeni. De care a uitat de mult. Nici URSS și CAER nu ajunseseră la gradul ăsta de durere în cur de interesele celor din bordelul ”comunist”. UE ne arată că în lipsa unor contraputeri, orice sistem, oricât de democrat este el la ”plecare”, se transformă rapid într-o vulgară dictatură. Și în cazul de față statele naționale ar trebui să fie contraputerile. Nu sunt. Putem spune și de ce. Dar nu rezolvăm nimic! Pentru că un stat, pentru a funcționa ca o contraputere în pomenitul bordel, trebuie să aibă măcar un rest de suveranitate. Nu mai are. Nu suveranismul este pericolul pentru proiectul european, ci anihilarea totală a suveranităților naționale. Dar ce știu eu, un coate-goale, de la periferia monstruozității numită Uniunea Europeană?
Autor: Constantin Gheorghe