Nu sunt anti-american. Cum nu sunt anti-rus. Am mai spus: eu critic doar politicile imperiale ale celor două națiuni. Cum fac același lucru și cu nașterea naționalismului chinez, care va vira cât de repede în politică imperială.
Ce se întâmplă cu SUA, acum, în alegerile astea cu ”suspans” sunt simptomele unei boli de sistem. În plin apogeu al momentului unipolar american, episodul Al Gore. Când ordinea democratică nu s-a mai auto-reglat, ci a fost necesară intervenția, arbitrară, a justiției, pe post de arbitru. Atunci Curtea Supremă de Justiție a decis în favoarea lui George W. Bush. A urmat ce știm că a urmat. De atunci dezechilibrele în politică și conflictele care au necesitat intervenția justiției de post de arbitru s-au înmulțit. Este semn de gravă slăbiciune internă. Știu, știu, totul este minunat în America, numai noi nu vedem perfecțiunea, și, orbiți de frustrări, criticăm această capodoperă instituțională!
Aceste conflicte au lăsat urme adânci în societate, care, ca peste tot în lume, s-a îndepărtat de politică. Să nu se amăgească nimeni: faptul că au venit la vot atâția americani este înșelător: prezența la vot este indicator al intensității urii din societate, nu al aderenței la un proiect, identificat cu unul sau cu altul dintre candidați!
Care-i proiectul lui Trump? Care e proiectul lui Biden? Care-i proiectul națiunii americane? Cu rare excepții, se ignoră un lucru esențial: durata de viață a imperiilor scade vertiginos! Imperiul sovietic a murit după 70 de ani. Imperiul american nu va supraviețui nici atât! Și asta din cauze interne, în primul rând. Polarizare economică și socială, inechitate în suportarea costurilor de funcționare ale Imperiului și în distribuirea beneficiilor lui, presiunea puterilor emergente, etc.
Destrămarea Imperiului American este în curs. De asta caută cu disperare un dușman extern, pentru a putea menține coeziunea internă. Doar că nici Rusia, nici China, și cu atât mai puțin UE, nu vor să joace acest rol. Din cauza costurilor, și din lipsa beneficiilor. Tot ce fac ele este să se asigure că pot gestiona crizele și consecințele prăbușirii Imperiului American.
Următorii patru ani sunt critici pentru viitorul întregii lumi. Pentru că toate sunt puse sub semnul întrebării: ordinea internațională, alianțele politice și militare, sistemele economice și sociale, ideologiile, religiile. Toată lumea evocă schimbarea, ca soluție a crizei, dar nimeni nu discută despre conținutul schimbării.
Faptul că legitimitatea ambilor candidați, ca posibili președinți, după aventurile în Justiție, este pusă la îndoială de cam jumătate din societatea americană, nu este de bun augur. Cineva spunea că Biden va fi un soi de ”rață șchioapă”, ca Președinte. Ceea ce este perfect adevărat. Deși al doilea mandat l-ar face pe Trump mai liber în decizii-nu trebuie să ducă politici care să placă unei majorități, care să-i ofere acel al doilea mandat-sunt altele care-l limitează, inclusiv personalitatea lui conflictuală, și societatea divizată.
Nu ne așteaptă, cum spuneam, vremuri bune. Lumile unipolare nu sunt o fericire, cum nici acelea multipolare nu sunt ușor de gestionat. Doar că acum nici această alegere nu o putem face. Pentru că nu are cine o face. Ordinea mondială postbelică s-a prăbușit. Și nu are cine construi o alta…
Autor: Constantin Gheorghe