Să zicem că statele membre ale UE își cedează ÎNTREAGA suveranitate Bruxellesului, și se lasă guvernate de acolo. Este pregătită birocrația UE să conducă o ”națiune” de o jumătate de miliard de oameni, cu discrepanțe atât de mari de dezvoltare, cu instituții atât de diferite, în toate domeniile, și care nu au niciun element comun, până la urmă? Care vor fi relații între centru și statele membre? Ce puteri se deleagă statelor, ce puteri rămân la centru?
Care va fi limba comună a noului ”stat”? Este esențială existența unei astfel de limbi, pentru a putea comunica, instituțional, măcar. Cum se vor selecta elitele conducătoare? Ce conținut va avea ”democrația” într-o astfel de construcție? Câte niveluri de decizie vor exista?
Proba că o astfel de evoluție este posibilă și de dorit va fi dată de gestionarea crizei energetice. Dacă va rezolva ceva Bruxellesul, poate. Dacă nu, procesele centrifuge vor duce la ruperea actualei UE, și apariția altei nebunii, Uniunea cercurilor concentrice, cea cu mai multe viteze. Altă formă fără conținut. Dar Domnului să ne rugăm! Știu și eu? Poate ajută…
Autor: Constantin Gheorghe