Chestia cu potopul de drone rusești e mai complicată decât simplul calcul de costuri/beneficii, anume că doborârea unei drone costă de șapte ori mai mult decât drona. Când folosești un sistem AA, cu radar în dotare, ce să faci, te demaști. Iar rușii stau și culeg semnale radio, cu poziții, cu tot. După care avioane dotate cu rachete antiradiație atacă sistemele AA ucrainene. Dar nici nu prea cred în succesele de 100% la doborât drone rusești. Mă rog, astea sunt din ciclul ”Curaj, găină, că te tai!”.
Revin la ce scriam în urmă cu ceva vreme: nu-ți disprețui adversarul, crezând că e prost. Nu e! O țară ca Rusia, cu o cultură a gândirii militate de cea mai bună calitate, nu are cum fi disprețuită, pentru că ți-o iei când ți-e lumea mai dragă. Au pierderi? Sigur. Într-un război toți ai pierderi. Dureroase. Întrebarea este legată de capacitatea respectivelor țări de a suporta efortul de război. Fără ajutorul masiv din partea SUA și al țărilor europene din NATO, Ucraina nu avea, și nu are nicio șansă. Rusia poate susține efortul de război, pe termen lung, exclusiv din resurse interne.
Ucraina nu va primi sprijin nelimitat, și pe termen lung, oricât s-ar da cocoși cei la de la Washington și de la NATO. Nu suntem în situația din WW II, când SUA au ajutat Marea Britanie și URSS. Reamintesc: ajutorul primit de britanici i-a costat Imperiul. Pe sovietici nu i-a costat decât plăți care s-au încheiat prin 1984. Și ajutorul american n-a însemnat mai mult de 10% din nevoile Armatei Roșii, pe termen foarte scurt. Ucraina costă scump pe toată lumea. Și este riscant să te gândești că ai ceva de câștigat de pe urma ucrainenilor. Iar visul distrugerii Rusiei și al jefuirii resurselor rusești, luate drept pradă de război e doar un vis. Imposibil.
Nimic nu e ce pare a fi. Toți sunt prinși în capcana acceptării condițiilor ucrainene pentru obținerea unui acord de pace. Susținerea Kievului nu are cum fi nici totală, nici fără limite. Chiar dacă suporterii Ucrainei ar avea resurse nelimitate. Dar nu au. Cum se va termina? Habar nu am. Sigur nu cu intrarea triumfală a lui Jele în Moscova, călare pe un tanc german, cu Javelinul în brațe și organul în vânt. Asta e, distanța dintre ridicol și tragic a ajuns infinitezimală. Să închei optimist: Slava Ukraine!
Autor: Constantin Gheorghe