Se naște o iluzie periculoasă: aceea că România va ieși din subdezvoltare prin producția de bunuri simbolice. Doar că aceasta este, încă, o ”industrie” de nișă, care nu are efect de antrenare asupra ansamblului economiei. Uitați de Google, FB și compania. Ăștia trăiesc din vânzarea informațiilor despre fiecare dintre noi. Sunt întreprinderi monopoliste. Iar Jeff Bezos este, vorba cuiva, un curier gigantic. Livrează la domiciliu ce produc alții. Atât! Și, din când în când, vinde și el informații despre clienți.
Nu poți trăi în realitatea virtuală, când ai veceul în fundul curții. Nu poți produce elite, dacă nu ai elite! Lumea tinerilor care ni se dau drept exemple de reușită în viață este una care nu are legătură cu lumea unei uriașe majorități a umanității. Noi suntem precum India. Și modelul indian este unul al eșecului, pentru că o castă de indivizi care au succes în producția de bunuri simbolice nu are cum genera structuri de dezvoltare pentru o societate care se afundă tot mai mult în sărăcie. Iar SUA nu sunt prea departe de India, din același motiv. Poate China să se descurce mai bine, pentru că fără accentul pus pe producția de bunuri și servicii nu are cum se dezvolta nici producția de bunuri simbolice. Producția de ”soft”, în sens larg, nu te scoate din sărăcie. Doar crează câțiva bogați, și atât. În plus, bun real, sau bun simbolic, el trebuie să satisfacă niște nevoi, pe diverse piețe. Și dacă nu există cerere solvabilă, orice efort este sortit eșecului.
E bine că niște unii creează afaceri, și se îmbogățesc în lumea bunurilor simbolice. Dar asta nu are niciun impact asupra sistemelor publice de educație și de sănătate. Vă reamintesc că elevii români tocmai ce au pierdut doi ani de studii: un semestru din cel precedent, și unul din cel actual. Și vrem să să producem oameni educați, folosind doar educația în lumea virtuală? Bine, pa!
Autor: Constantin Gheorghe