Despre Flavia Groșan, schemele ei de tratament și linșajul mediatic la care este supusă: ne reprezintă, ca popor, tot rahatul ăsta în valuri, care se revarsă din ecranul televizorului.
Nu am calificarea să spun dacă schemele ei sunt bune, sau rele. Dar bunul simț îmi spune că nu există soluții unice în astfel de situații. Cei mai mulți medici au ales să aplice la virgulă niște protocoale, și atât! De ce să se deranjeze ei să gândească? Protocolul este salvarea! Mal praxis, când protocolul este aplicat? Până peste poate! Oricum s-au învățat prost: tratează o boală ”generică”, nu un bolnav. De asta se va automatiza ușor medicina, cu puține excepții: tu îi spui calculatorului ce te doare, plus ceva analize, el pune diagnosticul, și un robot aplică protocolul! Simplu! Reduci costurile cu pregătirea medicilor, cu salariile lor, și crește profitul. Mai rămân intervențiile chirurgicale. Dar se rezolvă și alea!
În plus o discuție deschisă despre schemele de tratament i-ar pune în dificultate pe ”genialii” autori ai protocoalelor. Așa ceva nu e acceptabil! Cine știe la ce ajungem?
Nu mă îndoiesc că sunt și alți medici care și-au pus întrebarea dacă protocoalele alea nu au limite, dacă nu se poate și altfel. Și au făcut și după capul lor. Dar tac, acum și mai abitir, pentru că știu ce le poate pielea ”confraților”. Dacă ai noroc să dai peste cineva căruia îi pasă de pacient, ai ceva șanse. Dacă nu, protocolul, și la Pătrunjelul. Din păcate! Medicina, în România, nu va învăța nimic din criza asta. Pentru că nu vrea. Simplu!
Autor: Constantin Gheorghe