Ioan Mihai Pacepa este chintesența sistemului securist, care conduce acum România. Ajuns unde a fost ca agent sovietic, care a călcat pe cadavrele amărâților ălora parașutați de occidentali, pe post de ”partizani”, omul nostru n-a fost interesat decât de bani! Ca mai toate gunoaiele care au lucrat și lucrează în servicii. Lăcomia i-a întunecat mințile. Căderea lui a plecat nu de la faptul că idioții de la Securitate s-au prins că trădează, ci pentru că un contabil cu mânecuțe a tras linie printre niște deconturi, și i-a dat cu minus. Așa au picat ei pe afacerea cu licența Fokker, adevărat tun, pe care-l pregătea omul. N-a apucat să încheie contractul. Așa am ajuns la Rombac. Eram pe Băneasa, student, abia venit din vacanță de după militărie, când am participat la prezentarea VFW 614. Practic, se decisese fabricarea lui. Fuga lui Pacepa a anulat proiectul. Mai bine așa.
A predat occidentalilor rețelele noastre de spionaj și agenții de influențare. Unii au fost retrași, alții au fost pur și simplu asasinați de cei din serviciile adverse. A continuat să fie folosit de sovietici pentru jocuri operative și după fuga lui. A urât România cum n-au făcut-o mulți, nici măcar ăia alergați de el prin munți.
Mort sau nu de Covid, cui îi pasă?! Cine a mai putut repara răul făcut de el? Cine mai poate repara răul făcut de gunoaiele de acum, din servicii? Cea mai mare pedeapsă ar fi să nu le mai pomenim numele vreodată. Să nu mai existe pentru noi. Să-și pape banii furați de la gura românilor, să trăiască în mocirla lor morală, și să aibă parte de tot binele pe care îl fac României.
Autor: Constantin Gheorghe