În susținerea fără limite a Ucrainei și a lui Zelenski, pe care o trâmbițează pe unde apucă s-o facă Biden nu vi se pare că se amestecă și ceva disperare, corupție cu ghiotura și un conflict de interese cât Imperial State Building? Să ceri schimbarea de regim la Moscova, țară cu toate cele trei componente ale descurajării nucleare: silozuri, submarine, bombardiere cu rachete de croazieră și cu bombe ”convenționale, este nebunie și disperare, nu senilitate. Laptopul are o copie și la Kyiv?
Faptul că niște unii au făcut o demonstrație în fața Kremlinului ține de sănătatea unei democrații, și a ”societății civile”. Dar vă aduceți aminte de vreo demonstrație la porțile Casei Albe, pe teme de Libia, Afganistan, Irak, Siria? Să înțelegem că masacrele comise de armata americană, fiind unele perfect democratice, întrunesc unanimitatea societății americane, care le aplaudă și le susține necondiționat?
Repet, urăsc războiul! Doar că făcând din război monopol, SUA are o putere nelimitată asupra întregii lumi. Și așa ceva nu se poate menține funcțional decât prin creșterea violenței cu care hegemonul își păstrează privilegiul monopolului violenței de stat. Avem așa ceva de trei decenii. Vi se pare că lumii i-a mers mai bine ca în perioada Războiului Rece?
Până la urmă Ucraina este victima acestei tentative americane de a menține monopolul războiului, indiferent de costuri, dacă aceste costuri nu privesc națiunea americană. Din păcate pentru Washington costurile pentru națiunea americană au apărut deja, globalizarea obligă. Iar Biden și gașca caută acum să vadă unde trag linia care separă costurile acceptabile, și gestionabile, de costurile inacceptabile. Linia e simplu de ghicit: este aceea care separă costurile economice de cele militare. Când ai tiparnița de bani în beci, și dolarul monedă aproape unică de tezaurizare pentru celelalte națiuni, problemele economice se pot gestiona. Când trebuie să te angajezi militar, ei bine, se schimbă fundamental datele problemei.
Oricât vor americanii să prezinte armata rusă ca una de rahat, lucrurile stau altfel. Extinderea fără cap și fără coadă a NATO în Estul Europei a fost o uriașă eroare. SUA nu ar lupta doar pentru ele în Europa, ci vor lupta pentru TOATE țările membre NATO. Care țară europeană are experiență de lupta ca a SUA? Armatele NATO au fost pregătite doar pentru a furniza servicii SUA în aventurile lor militariste. Niciuna NU are autonomia necesară pentru a face față unui conflict, până la venirea ”cavaleriei” americane. Multe țări vor avea un amestec de soldați profesioniști(nici ei cu foarte multă experiență de luptă) și de luați cu arcanul la oaste. Asta e o mare problemă. Armata americană nu va mai fi ca în Irak și în Afganistan. Și nici armatele NATO.
Ucraina, din păcate, nu va da niciun răspuns concludent la problemele militare ale Europei. De unde și ”trasul de timp” în privința ajungerii la o pace convenabilă părților în conflict. Toată lumea se uită la Ucraina ca la o specie nouă de ”gândac”, sperând că din studiul lui apar ceva răspunsuri pertinente. Personal, nu cred că răspunsurile vor fi atât de lămuritoare.
Iar cei care luptă, și cei care mor, ale căror cadavre sunt prinse sub dărâmături sau uitate pe câmpii, NU mai interesează pe nimeni, dacă a interesat vreodată. Nimeni nu-i inocent în afacerea asta. Iar folosirea forței, în actualul context, este cel mai prost răspuns posibil la problemele cu care se confruntă umanitatea. Dar cu liderii pe care îi avem, să facem crucea mare, că putea și mai rău…
Autor: Constantin Gheorghe