În afară de a adânci fracturile din societate, de a încăiera diverse categorii sociale, și de a produce și mai multă suferință economică și socială, măsurile de ”carantină”, care intră în vigoare la miezul nopții nu au NICIUN impact asupra crizei sanitare. Pentru că nu au nicio legătură cu criza sanitară. Au legătură cu orice: jocuri de putere, obligații față firme din Big Pharma, corupție instituționalizată, jocuri de imagine, orice! Nu cu sănătatea publică!
Capacitatea românilor de a învăța a scăzut dramatic, este practic zero. Nici alții nu stau mai bine. Nimeni nu-și mai pune întrebări. N-am văzut medici care să iasă și să spună: ”Oameni buni! Știm încă prea puține despre boala asta, încât să spunem că vaccinarea este singura soluție. Vaccinați-vă! Dar nu uitați de restul măsurilor de protecție! Vom cere implicarea medicilor de familie într-o mai mare măsură. Testarea este un instrument chiar mai puternic decât vaccinul, care poate salva chiar mai multe vieți decât vaccinul.
Cerem producerea anti-viralelor în România. Cerem să nu mai fie excluse de la import antivirale și vaccinuri din motive geo-politice. Cerem participarea sectorului privat la efortul de reducere a impactului epidemiei asupra sectoarelor ATI. Cerem revizuirea de fond a procedurilor aplicate în tratarea bolii. Este monstruos să spui că bolnavii internați la ATI ies de acolo doar morți! Dacă e așa, noi, ca medici, am eșuat grav, și merităm oprobriul public!
Există o ruptură gravă între medici și pacienți, și o mare neîncredere în societate în legătură cu corpul medical. Această neîncredere este sursa procentului mic de vaccinare în România. Vaccinarea este scop în sine, și am participat și noi la spectacolul oribil al propagandei și al guvernării prin frică. Am făcut rău, în loc să facem bine!”
Nu știu ce va fi. Văd că și alte țări cunosc un puseu de infectări, indiferent de introducerea pașaportului verde și de gradul ridicat de vaccinare. Înainte de a calcula de pe acum câți vor da colțul în valul cinci, nu e mai util să ne întrebăm de ce se întâmplă astea? De ce, indiferent de starea sistemelor de sănătate, lucrurile astea revin ciclic? Și fac exact atâtea victime câte sunt necesare pentru a treia, a patra, a cincea doză de vaccin! Suntem prizonierii unui sistem vicios de extragere de resurse financiare din sistemele publice de sănătate? De Limitare a unor drepturi și libertăți?
Cum îi putem ”pedepsi” pe cei care, medici fiind, au intrat în jocul ăsta pervers? Pe politicienii sfătuiți de ei îi putem sancționa la vot, sau prin schimbarea guvernelor. Dar pe acești sfătuitori cum îi putem controla, dacă nu mai avem nici dreptul de a ne exprima liberi îndoielile? A ajuns Arafat și Întâiul Cenzor al Țării? Ce dracu înseamnă asta?
Deci acum nicio măsură nu ajută, pentru că situația asta nu răspunde la instrumentele folosite obișnuit în astfel de situații de criză sanitară. ”Pandemia” asta este o criză de sistem economic și politic, criza terminală a democrației. Așa că ne pierdem vremea. Suntem pe cont propriu. Și fiecare se salvează după capul lui, după câtă aversiune la risc are, și după cât îl ține punga. Asta e: ne întoarcem în zorii umanității, în care supraviețuiesc doar cei mai tari…
Autor: Constantin Gheorghe