Digitalizarea este, acum, instrumentul dez-umanizării. Cel mai bun instrument de creare a omului nou, la care au visat toate regimurile totalitare. Oameni identici, cu nevoi identice, care pot intra în algoritmii digitalizării. Diversitatea este cel mai mare dușman al digitalizării, deci trebuie stârpită. Tot ce depășește tiparele se taie, ca într-un pat digital al lui Procust! Cine nu îndeplinește condițiile digitalizării, cine nu trăiește după reguli e marginalizat, exclus, aneantizat. Pașaportul sanitar este o fereastră spre ceea ce ne așteaptă. Creditul social, preluat de chinezi de la americani, și dus la limitele actuale ale tehnologiilor digitale, este altă fereastră spre viitor.
Sigur, veți zice că noi, românii, cu sâcâitorul nostru obicei de a nu ne păsa de reguli, nu avem de ce ne fi teamă de digitalizare. Greșit! Generația #rezist, tefeliștii patriei iubite, sunt deja în paradigma omului nou, digitalizat. Fără trecut, fără viitor, cu nevoi identice, cu proiecte de viitor identice, cu reprezentare identică în spațiul public, dar mai ales cu atitudini identice față de ceilalți membri ai societății. Ei interacționează perfect cu mașina, absolut conflictual cu semenii lor. Sunt intoleranți cu tot ce nu se supune mașinii. Viața lor urmează un algoritm. Scoși din algoritm, sunt pierduți!
Altminteri, da! Digitalizăm, să mai scăpăm de niște oameni, și să dăm mai multă putere mașinii! De fapt, celor care stau în spatele mașinii, scriu algoritmii, și sunt tot mai mult stăpâni pe viața semenilor lor. E tot un joc de putere, nici măcar mai inteligent decât altele în istorie. Noi suntem mai proști. Atât! Băștinașii, în fața mărgelelor de sticlă…
Autor: Constantin Gheorghe