Cazul Dragu, cu județul Zalău. Cineva îmi reproșa că mă împiedic de fleacuri. Ei bine, să discutăm. Eu nu mă iau de greșeli făcute sub presiune, când dă buzna peste tine haita de presari. Iar dacă văd că personajul public a învățat lecția, și se corectează, trecem la lucruri serioase. Când vezi că ăla nu învață nimic, cazul Iohannis, spre pildă, (dar nu e singurul), îl otânjești din toate pozițiile, pentru că e semn de dispreț față de public.
Cu madam Dragu e grav, și o otânjim din prima, pentru că, la dracu, are o armată de ”consilieri” care lucrează la cabinetul ei, doar e omul numărul doi în stat! Găsești sclavul potrivit, și-l pui la muncă! Tu doar citești și aprobi publicarea. Dacă a apărut așa, e clar că nici ea nu știe lucrurile care i se reproșează, nu doar scribul din dotare. Și asta este grav. Greșeala, chiar dacă n-a făcut-o ea, o reprezintă! Este a ei! Acum a fost cu județul Zalău. Dar dacă era un subiect sensibil, gen situația din Orientul Mijlociu. Și o comiți, din superficialitate și din lene de a te documenta?
Așa că e cazul unei reveniri a flăcăilor și fetițelor ăstora la realitatea muncii la stat. Aici, ca demnitar, nu ține cu ”merge și așa”. Că nu e vorba despre tine. E vorba despre stat, și despre capacitatea lui de a face față problemelor care sunt în sarcina lui. Și, deocamdată, haosul administrativ este tot mai accentuat. De aici frica cetățeanului. Și cum dracu își poate recâștiga statul încrederea cetățenilor, când el e reprezentat de niște clovni penibili?!
Autor: Constantin Gheorghe