Site icon gandeste.org

Constantin Gheorghe: „Care este motivul secretomaniei din jurul PNRR? Alocarea politică a banilor?”

Care este motivul secretomaniei din jurul PNRR? Alocarea politică a banilor? Să ne liniștim: așa a fost și până acum, dar mai cu perdea. Acum probabil e porcism pe față, conform politicii Înțeleptului nostru Conducător, Puliken Întâiul: ”Să moară PSD!”
Una peste alta, e vorba despre bani publici, care îi privesc pe toți cetățenii României. Nu-i poți exclude de la luarea deciziilor! Până și comuniștii prezentau public, la Congresele PCR, Planul Cincinal. Și Congresul ăla era, într-un fel, reprezentativ pentru cetățenii români. Era adevăratul Parlament! Trec peste prostul obicei comunist, de a se ține de cuvânt. Lăsând la o parte excesele propagandistice, majoritatea obiectivelor din Planul Cincinal erau atinse. Cea mai proastă situație a fost în intervalul 1985-1989. Dar și atunci s-au făcut destule.
De ce nu vrea Cîțu să vină cu proiectul în Parlament? Repet: din cauza conținutului reformelor, pentru care NU are acordul NIMĂNUI! Nu a cerut acordul politic al PNL, nici pe cel al Coaliției! Nu a cerut acordul partenerilor sociali. De Parlament, nici vorbă! Și atunci are o singură grijă: să-l depună ÎNAINTE de a izbucni o revoltă! Nu glumesc! Dacă se aplică ”reformele” la care se angajează Cîțu, în numele nu se știe cui, România se duce dracului!
Iar tipul e fudul, pe lângă că e prost cu spume! El crede că aprobarea PNRR este arma anti-Orban, la Congresul din toamnă. Nu e! E arma împotriva interesului național! Dar ce să înțeleagă tembelul ăsta ticălos? E țara lui, el e Stăpânul, decide ce vrea, cetățenii, supuși, trebuie să-l asculte fără să comenteze! Se crede Dumnezeu! Iar ce-i mai grav este faptul că, practic, gunoiului ăstuia, apărut de nu se știe unde, nu mai are cine i se opune! Totul e distrus: politică, democrație, societate civilă, presă.
Îi întreb direct, și fără nicio umbră de reținere, pe cei din servicii, care ar trebui să apere măcar câteva lucruri, care țin de continuitatea statului român, de supraviețuirea lui: lor nu le este frică de judecata poporului? Nu ar fi cazul să-și amintească ce-au pățit securiștii maghiari în 1956? Se cred la adăpost de furia populară? Eu, în locul lor, m-aș mai gândi. Are și trădarea limitele ei. Să nu uite că pe securiștii unguri nu i-a ajutat cu nimic faptul că Ungaria era ocupată de sovietici. Bine, până la urmă ocupantul a învins. Dar a fost o victorie cât un început de sfârșit…
Autor: Constantin Gheorghe
Exit mobile version